Ξεκινάμε ανάλαφροι καθώς η γύρη

που ταξιδέυει στον άνεμο

Γρήγορα πέφτουμε στο χώμα

ρίχνουμε ρίζες, ρίχνουμε κλαδιά

γινόμαστε δέντρα που διψούν ουρανό

κι όλο αρπαζόμαστε με δύναμη απ’τη γη

Μας βρίσκουν τ’ατέλιωτα καλοκαίρια

τα μεγάλα κάματα. Οι άνεμοι, τα νερά

παίρνουν φα φύλλα μας. Αργότερα

πλακώνουν οι βαριές συννεφιές

μας τυραννούν οιχειμώνες κι οι καταιγίδες

Μα πάντα αντιστεκόμαστε, ορθωνόμαστε

πάντα ντυνόμαστε με νέο φύλλωμα

Οστόσου, φτάνει ένας άνεμος παράξενος

-κανείς δεν ξέρει πότε η απο που ξεκινά-

μας ρίχνει κάτω μ’όλες μασ τις ρίζες στον αέρα.

Για λίγο ακόμα μεσ στη φυλλωσιά μασ

κάθεται κρυμμένο - να πεί μια τρίλλια του

στη νύχτα που έρχεται- ενα πουλί.

In noaptea ce vine.

Incepem usori precum boarea care calatoreste in vant. Repede cadem pe pamant, aruncam radacini, aruncam ramuri devenim copaci insetati de cer. Si ne tot prindem cu putere de pamant. Ne gasesc veri interminabile, marile istoviri. Vanturile, apele ne iau frunzele. Mai tarziu ne lovesc nori grei, ne cinuie iernile si furtunile. Dar intotdeauna rezistam si ne indreptam, intotdeauna ne imbracam cu frunze noi. Pana cand, ajunge un vant ciudat, ne tranteste la pamant cu toate radacinile noastre in aer. Pentru inca putin, in frunzisul nostru, sta ascuns, ca sa-si spuna trilul ei in noaptea ce vine, o pasare.

Ηβη Σκανδαλάκι α.κ.α Μελισσάνθη

Offtopic: ( pentru ca mie asa imi place sa incep) Considerati-o pe Chibretica revenita cu puteri supranaturale, baterii epuizate, un laptop nou si o coneciune la internetul grecesc wireless si fara semnal.

Acesta nu v-a fi un tutorial despre ce trebuie sa faci sau sa nu faci la primele intalniri sau la primul sarut, unde trebuie sa-ti duci prietena sau ce culoare de chiloti sa porti.

Si acum incep. Va mai aduceti aminte atunci cand eram mici si prosti ( unii) si ne trimiteam prietena cea mai buna sau tovarasul sa te bage pe felie cu vreo gagica. Cand ne cumparam lame Orbit sa nu ne miroasa respiratia prea tare a pasta de dinti, umblam cu tigari la bucata si dadeam “ture de bloc” imbratisati de dupa gat? Nu ne tineam de mana cu degetele incrucisate pentru ca insemna despartire, ne adunam noi fetele sa radem de baieti si dupaia gagica ii spunea gagicului toate secretele.

La despartire, intotdeauna baiatul spunea despre fata ca era curva si ca statea sa-i puna “mana pe cur”.

Sarutul. “Nu stiu sa sarut.” “Te invat eu” Si el deschide gura, ii baga nasul in ochi, ii captureaza buzele si jumatate de barbie si incepe si suge cu disperare umpland-o de saliva pe un obraz si jumatate. Tineau ochii nchisi ca altfel insemna ca se gandesti la altul si dupa ce ventuza umeda isi desprindea tentaculele dupa fesa ei dreapta isi luau noapte buna si se indreptau catre tovaras sau prietena cea mai buna. “Cum a fost?” “Bine”

Acum mi se par atat de prostesti toate astea, dar la vremea lor le luam atat in serios. Atunci aveam alte griji, baietilor sa nu le miroasa gura, fetele sa nu poarte “chiloti de baba”,sa nu ne vada mama ascunsi la coltul blocului, acum ne facem griji sa folosim prezervativ, sa gasim taxi sa ajungem acasa pentru ca suntem prea beti, sa nu ne vada prietena pata de ruj sau semnul de pe gat.

Numai mie mi se par atat de evidente diferentele astea?

Hai ca m-am pierdut de tot, sa ma ia naiba. A trecut craciunul, revelionul, pastele, ziua mea ( am devenit majora acum, cica sunt responsabila pentru deciile pe care le fac acum, nu ca m-as simti altfel decat ma simteam acum doua saptamani) au trecut toate si eu nu am reusit sa va scriu.

Lucrurile nu prea s-au mai schimbat. Cica de marti incep sa lucrez.

Ne-am pierdut de tot nu mai stiut de nimeni si de nimic.

Mi-e dor de voi si de toate numai ca ironia face sa nu-mi prea mai amintesc lucrurile din tara, de acasa.

Chibreta a ramas fara loc de munca, de aceea va face o pauza.

Sa incep sa scriu si in greaca pentru cititorii greci, sau sa ma rezum doar la voi, romanii mei?

Ieri ma uitam pe hi5, am dat de niste fosti colegi, m-a apucat nostalgia treburi chestii.. Cert e ca  la noi in tara domina Hi5, in Grecia Facebook,

De curand s-a deschis Hatebook. Un site unde iti poti face dusmani, sa postezi secretele si minciunile altora sau pur si simplu sa spui ce urasti. Nu-i asa ca pare un succes?? (rad si-mi dau cu pumni in cap)

Pentru cei care vor sa investeasca in prostii adolescentine, site-ul este de vanzare.

Sunt gelos. Sunt gelos si nu mi-e rusine sa recunosc. Sunt de parerea ca femeia mea, trebuie sa fie numai a mea si nimanui altcuiva. Gandurile ei sa-mi fie dedicate in intregime, numai eu sa exist pentru ea, sa fiu Dumnezeul ei, asa si cum ea, e Zeita mea.

N-am crezut niciodata ca voi putea spune “te iubesc” si sa o si cred. Sa inteleg si sa cred din adancul sufletului meu sa o iubesc si sa realizez ca ea este viata mea. Pur si simplu, e viata mea si nu am crezut ca voi spune asta. Sunt in stare sa-mi dau viata, orice mi-ar cere, as oferi dublu.

Imi place ca femeia mea sa nu fie nevoie sa faca  nimic, imi placea atunci cand se trezea, imi trimitea mesaj si imi spunea ” Buna dimineata iubitule, sunt inca in pat”. Asta vreau, sa se trezeasca si sa nu faca nimic, sa nu fie nevoie sa iasa nicaieri sa nu o vada nimeni.

Innebuneam cand o privea altcineva sau ii pronunta numele, simteam ca o pierd sau, tot felul de nebunii ce-mi treceau prin minte. Nu am cuvinte, nu exista si nici nu se vor inventa vreodata, ca sa exprima acest ceva, care simt pentru ea.

Scuzati, dar situatia e in casa hal de stresanta si am nervii atat de sparti incat nu pot continua povestea. A fost asa un imbolt, dar ceva s-a intamplat. La naiba si cu inspiratiunea asta cosmica, nu ma ajuta astrele deloc. Las loc pentru ideile voastre, ce s-a intamplat?

Buuun, va rog, ajutor. Imi storg creierii dinainte sa plec din tara. Acum cativa ani, cam prin 2000-2001 nu retin exista un joc. Ceva cu niste broscute. Nu, nu e celebrul joc Frogger cand trebuia sa treci strada cu broasca sa nu o calce masina, erau un fel de curse intre broaste pe niste piste si nu trebuia sa aluneci si puteai sa sari, si la un moment dat era o pista cu gheata si erau curbe multe. Please, stie cineva?

Din lipsa de timp si de cuvinte mai elevate la ora asta ( 10:30) am sa scriu 2 posturi intr-unul singur.

Prima tema este: Niciodata sa nu spui niciodata. Ieri m-am convins ca este cat se poate de adevarata. Se intampla exact lucrurile pe care le excluzi din ecuatie. E creierul nostru ingust care ne face sa gandim asa, e moralul, nu stiu ce e, dar e sigur faptul ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata. Frate si iti da asa o palma peste fata cand se intampla exact lucrul de care stiai sigur ca nu se poate intampla. In fine, azi noapte am visat ca trageam cu pusca intr-un cuib de viermi aflat pe un perete.

A doua chestie pe care vreau sa o accentuez chiar. Sa o accentueeez.

Am 17 ani merg pe 45. Asa ma simt. Ma simt ca o femeie foarte batrana si obosita. Atat de obosita incat azi de dimineata am facut atac de panica. Am 17 ani si ma chinuiam sa imi ascund cearcanele. Ma chinuiam atat de tare incat a trebuit sa imi dau cu crema in jurul ochilor inainte de a aplica corectorul de cearcane, pentru a se mai inmuia pielea. Doamne mi-e rusine de mine. Ma simt foarte obosita, dar inca trag de mine. La naiba si cu criza asta economica, nu se putea termina inainte sa ajung eu aici?

Va spun “buna dimineata” de aici din Grecia, de unde… am uitat ideea. La naiba!