Nu-mi place sa o spun, dar are dreptate Cabral. Chiar am luat-o de la capat. Am lasat totul in urma, prieteni, amintiri, tot. Am numai 17 ani si am luat-o de la capat, undeva unde nu cunosti pe nimeni, nu stii unde sa te duci si ce o sa gasesti.

Daca e greu.. Sa spunem ca inca nu am gasit cuvinte ca sa ma pot exprima fata de intreaga situatie. Necesitate, intamplare..hazardul. Naiba stie, cert e ca o iau de la capat. Cu TOTUL!

Daca mi-e dor.Oh, si inca cum. Mi-e dor de la painea si apa de acasa pana la stirile cu Elodia. Chiar, au gasit-o pe Elodia?

Mi-am facut un bun prieten, si anume marea. Sa dea naiba de nu e asa. Poti sa-i spui orice vrei tu, n-o sa-ti zica niciodata nu.

M-am mutat la casuta mea, am inceput sa ma simt mai bine cand am scos lucrurile din cutii ( vezi clepsidrele) si le-am aranjat. Am probleme cu un vecin care m-a amenintat ca o sa cheme politia ca este interzis sa am caine acolo in bloc si am cam facut pe mine asa ca m-am speriat.

Va pup si va iubesc, pana data viitoare, aveti grija unde duceti cainele sa faca pipi.

Maine se implineste un an de la aparitia acestui blog. Un an de cand Chibreta a inceput sa scrie pentru inimile noastre, ale cititorilor. Mi-a zis acum ceva timp ca nu vrea sa lase blogul sa moara…ca a pus prea multe sentimente si ganduri in constructia lui. A trecut un an lung cu bune si cu rele si acum cele rele parca nu se mai termina. Chiar daca blogul e tanar, aniversarea asta ma duce cu gandul la ziua de nastere a unei batranici simpatice, uitata de rude si prieteni,singura si cu o singura dorinta. Chibreta.com este posibil sa fie inchis de maine, 1 noiembrie.

Eu iti urez la multi ani, draga mea…Iti multumesc pentru tot.

Habibi

Why can’t you hear me?
Why can’t I see you?
And I don’t understand what keeps me breathing.
I’m waiting for you.
I know you’re leaving,
I’ll still adore you,
You never need me.

Hold on.
I’ve found another way to let you go, away.
Hold on.
You’ve find another way to play my soul, away.

Hold on.
I’ve found another way to let you go, away.
Hold on.
You’ve find another way to play my soul, away.
Hold on.
I’ve found another way to let you go, away.
Hold on.
You’ve find another way to play my soul, away.
Hold on.
Hold on.
Hold on.
Hold on.

Pentru ca in final asta este tot ce va ramane din noi.

De la Habibi pentru flacara lui.

Scuzati ca a aparut asa tarziu, dar facui gresala.

Mi-e dor de voi,de toti. Nu mi-am imaginat ca o sa fie atat de greu. Deocamdata nu am acces la internet..de fapt..la naiba! Alergam de ceva timp dupa acte si notar sa ne mutam o data..

Daca sunt bine? Nu sunt deloc bine. Punct.

Nu va speriati.O sa mai auziti de Chibreta.

Va pup si va iubesc. Si pe tine negrule!

E noapte, nu pot sa dorm, tocmai ce vorbeam cu A.Faith despre o chestie de care nu mi-e frica, dar am evitat sa vorbesc, si cred ca nici acum, in momentul asta cand scriu, nu recunosc ce scriu. V-am mai spus eu, cateodata mintea mea refuza lucrurile care nu-i convin.

Ce se intampla cu toata lumea asta, la modul general, care a luat-o razna?  Si nu ma refer la dereglatii care apar pe la stiri care cine stie ce crime sau violuri au facut. Ma refer pur si simplu la lumea care moare.

Am aflat de Dida. Cuvintele sunt inutile. Capul sus, la un moment dat trebuie sa mergem mai departe. Nici eu nu mi-am revenit dupa un necaz asemanator cu al tau, de fapt, dupa socul din momentul respectiv, am trecut direct la starea de negare. La fel ca si tine, nu ma simt deloc apropiata de cimitir, am fost de vreo 2 ori de acum un an si jumatate, dar asta nu inseamna ca am uitat. E o stare ciudata, inca astept sa sune telefonul. Nici macar nu suport sa vad aceeasi marca de masian pe care o conducea.

De atunci am impresia ca totul a luat-o razna. S-a dus vecina de la 4, brusc. Apoi, prietena ei, babuta de la 6, care venea mereu pe la noi, si ea la fel de brusc. La cateva saptmani aud de o moarte a vre-unui fost coleg de serviciu cu tata, baieti tineri, de 40-50 de ani.

Am incetat sa ma mai sperii. Pur si simplu. Mama ma acuza ca sunt indiferenta, dar la cate se intampla, ar insemna sa fiu o epava. Intr-un fel am inceput sa ma complac in ideea, ca ne ducem cu totii, rand pe rand, din ce in ce mai repede. De ce ne e frica de aia nu scapam, si ne loveste exact atunci cand nu ne asteptam. Nu vreau sa par negativista sau ceva, dar cum ii spuneam si lui Gabi, cei ca mine au un fel de avantaj. Pun raul in fata si lasa loc pentru ce e bun, in schimb cei  care traiesc cu iluzii, ar ramane marcati considerabil. E adevarat, daca suntem pesimisti, poate uitam sa ne bucuram.. Ma bucur si in acelasi timp am intristez cand ii vad pe cei naivi..

E confuza rau situatia. De fiecare data ma intreb cine a gresit atat de mult, ca unii sa sufere atat de tare? Nu primim si noi niciun semn bun, dupa atatea rele..

Ramaneti cu picioarele pe pamant, ca altfel ne distrugem singuri!

Raporboy mi-a dat o leapsa, eu o s-o modific putin. Nu dau mai departe, ca e doar pentru sufletelul meu, dar na!, cei care vor sa se infrupte, n-au decat.

Ce va rog eu sa faceti, ca tot trebuie sa fac ordine prin teancul de cd-uri, sa vad ce iau si ce nu iau:

Sa imi recomandati, 3 ( trei) melodii, care va plac voua cel mai mult, pentru sufletelul si inimioara mea, ca sa fac eu un playlist, sa am asa, amintire de la voi. Poate sa fie si oldies, si rock, si pop si orice, numai manele sa nu fie.

Hai cu dedicatia.

P.S.: Pentru cei care imi recomanda melodii, de care stiu ca nu sunt usor de gasit si downloadat ii rog sa mi le verse intr-un mail la mimoza_senzitiva[coadademaimuta]yahoo[punct]com

Ei bine, urmeaza partea interesanta!

In Bulgaria n-am facut poze, asa ca dimineata la prima ora, cand soarele abia rasarise pe meleagurile grecesti, m-am apucat de facut poze. Incep cu rasaritul si termin cu apusul de la intoarcere.

Dupa ce am trecut de partea muntoasa, am dat de apa, si am mers de-a lungul ei panaa..

Pana am ajuns la podul din Patra, unde autocarul , ma rog, soferul,ne-a facut o surpriza. Ca sa nu mai plateasca taxele de pe pod, a urcat autocarul pe vapor si asa am traversat marea pana in Patra. Experienta de neuitat.

Fiecare orasel mai mare, are o Platia, care inseamna un fel de centrul orasului. Cam pustiu in Pirgos la pentru ca intre orele 15-19 grecii dorm, apoi seara toata cafenelele sunt pline. LA asta se pricep ei cel mai bine.

La intoarcere, n-am mai luat-o prin Patra. De fapt am ajuns in Patra, dar am luat-o de-a lungul peninsulei pana in Corint, apoi am mers spre Atena. Asa am vazut si partea cealalta.

Si apusul, undeva in drum spre Atena.

Si cum dintr-o data au inceput sa-mi placa plantele de interior, nu m-am abtinut sa nu fac cateva cadouri.

Bonsaiul l-am luat fara frunze de acolo pentru ca era printre ultimii. Dar pana l-am facut cadou i-au crescut frunzulitele.

Si preferata mea, e mica, e colorata, e cat se poate de frumoasa si mananca muste si tantari.

Nu, n-a cazut nimic pe mine la niciun cutremur. Sunt bine, sanatoasa.

Sambata trecuta m-am intors acasa, numai ca am avut probleme cu conexiunea la internet si pana astazi nu am reusit sa rezolv nimic.

N-am facut nimic important in Grecia, chiar a fost  o calatorie degeaba, m-am mai si imbolnavit de la apa rece.

V-am promis poze, stiu. Maine le uploadez pe Flickr si vi le arat.

Mai am de stat luna asta. In jur de 31 iulie-4 august imi iau zborul. Chiar ii rog pe cei care se pricep la companiile aeriene sa arunce cu ceva spre mine sa ma sfatuiasca cu una cu doua.

Intre timp, poate gasesc pe cineva care vrea o catelusa de 9 ani, o boxerita blanda care plange dupa afectiune. Imi pica greu s-o chinui in avion si s-o tin acolo in caldura aia.. Poate totusi, macar niste bunici iubitori?

Habibi m-a lasat singura 10 zile, a plecat prin strainataturi la vizitat orasul Praga. Asa ca cei care vor sa-mi ureze drum-bun si Doamne-ajuta sau sa-mi umple frigiderul pentru ultimele saptamani ma gasesc disponibila.

Altfel, mi-a fost dor de voi, zau!