Uite-ne pe noi doua,vechile prietene,intalnindu-ne dupa ani si ani.Nu ne-am schimbat prea mult.Tu ai acelasi stil de a trage din tigara,apropiandu-ti buzele moi de filtru si pufaind usor,iar eu am acelas zambet din cauza caruia ochii migdalati mi se fac mici,mici.

Continui maine dimineata.Chiar daca e doar 20:30 si aseara am dormit 12 ore,imi este foarte somn.Sa nu ma suparati,va promit povesti si povesti.

Va pup,noapte buna.

LE: chiar daca e 6:52 in the morning continuam povestea.Sa vedem daca mai gasesc inspiratie.

Nici acum nu eram prea ordonata,dovada o da carligul de rufe cu care mi-am prins parul.Da,iar nu-mi gasesc elasticul de par,improvizez.

Nici macar cand m-ai zarit,n-ai facut decat sa ma intrebi: ” Ce faci ma?”,iar eu ti-am ciufulit bretonul ca de fiecare data.

De multe ori planuisem sa iesim undeva,amandoua,dar nu-mi imaginasem ca se va intampla atat de tarziu,dupa aproape 7 ani. Ne-am dus acolo unde inainte a fost locul nostru.Chiar daca i s-a schimbat numele parca a ramas tot in amintirea noastra: “Remember food and bar” ,mai ales bar.

Era aproape gol inauntru,si barmanul s-a facut disparut dupa ce i-am cerut doua ceaiuri,i-ar tu ti-ai proptit tigarea in scrumiera de sticla verde.

Ramasesem singure intr-un moment de liniste stupida.Nu ne vazusem de atat timp,nu mai stiam nimic una despre alta,ce naiba era sa vorbim..Ca deobicei m-ai intrebat despre viata mea sexuala.Probabil crezi ca am ramas cu aceleasi povesti din adolescenta.Nu,draga mea,fosta colega si prietena.O sa-ti spun ca ultimii ani de liceu i-am petrecut tot singura,iar in facultate nu am avut timp de nicio relatie.Da,am stat singura si m-am obisnuit cu asta.Chiar daca uneori ma cuprinde un dor imens care ma lesina,chiar daca uneori ma simt pustiita luptandu-ma cu vidul din interiorul meu.M-am invatat sa ma iubesc pe mine,si tot ce am in jurul meu.

Iar tu,tu imi spui ca in curand o sa te mariti cu iubirea vietii tale,acelasi tanar pe care l-ai cunoscut in liceu in perioada in care noi deja incepusem sa ne distantam una fata de celalata.Stii foarte bine de ce m-am rupt de tine,sau nu,cred ca eu nu stiu daca tu ai realizat lucrul asta.Cert e ca la un moment dat te simteai singura si nu stiai de ce,nu stiai de ca fapt iti lipseam.O sa-ti spun eu acum.Am ales sa ma despart de tine,pentru ca ma mancai de vie,imi sugeai energia din mine,erai ca un vampir.Nici nu e de mirare ca tu ai fost motivul pentru care am incercat sa ma si sinucid de multe ori.Nu iti dadeai seama,ca desi ma iubeai,imi faceai rau.Numai tu contai,numai tu aveai ceva de povestit despre problemele tale,numai tu aveai nevoie de un punct de sprijin.Adica eu.Eu te sustineam in caz ca tu te prabuseai,eu iti eram alaturi orice s-ar fi intamplat in orice ora a zilei sau a noptii.Dar tu,draga mea,unde ai fost cand mi-a murit tatal?Unde ai fost sa-ti spun bucuria vietii mele,ca visul mi s-a indeplinit,ca voi avea o cariera.Unde?

Am atatea sa-ti spun draga mea,am atatea sa-ti povestesc,dar e mult prea tarziu.Chiar daca eu iti spun acum tot ce gandesc despre tot ce s-a intamplat,tu nu ma auzi draga mea prietena care ai fost.

Uite-ma acum pe mormantul tau,cu doua cescute de ceai prefacandu-ma ca te-as putea aduce inapoi.Dar nu am cum iubita mea,pentru ca tu te-ai dus,mult prea devreme.Ai murit si m-ai lasat singura..

..m-ai lasat singura pe lumea asta,unde toti sunt niste nebuni,iar eu,eu voi ramane aceeasi fata cu parul prins cu un carlig de rufe,gandindu-se la tine.

LE2: Singurul lucru real din poveste este ca imi prind parul cu carligul de rufe cand nu-mi gasesc elasticul.Da,acum am parul prins cu un carlig.