7
Dec

Tinerete furata

   Povestit de: Chibreta   despre

Urmasem aceeasi scoala generala,dar la clase paralale.Nu ne cunosteam prea bine,de fapt cred ca niciodata nu ne-am salutat,in schimb stiam unul de altul pentru ca privirile noastre se incrucisasera de multe ori,ier mie intotdeauna mi s-a parut un baiat mai ciudat,acea ceva in privire care ma intriga.

Dupa clasa a-8a,destinul a facut sa picam in aceeasi clasa.De fapt erau multi dintre fostii colegi si altii de la clase paralele.La inceput ne-a fost greu sa ne imprietenim,pentru ca desi in gimnaziu ne cunosteam intre noi,exista acea invidie si acel orgoliu intre clase,cand venea vorba de preferintele profesorilor nostri comuni.

In clasa a 9a am continuat sa fiu cea mai buna prietena cu fata care-mi era colega de banca de 2 doi ani si jumatate .La sfarsitul clasei a 9a cand deja incepusem sa legam relatii de prietenie,si sa ne cunoastem mai bine,prietenia mea cu colega de banca s-a stricat.

A urmat o vara trista pentru mine din toate punctele de vedere.Imi lipseau multe,caci nu demult pierdusem din viata o persoana importanta,iar pe plan sentimental nu stateam prea bine.Sfarsitul verii s-a terminat cu o mare deceptie pentru mine,am fost distrusa din toate punctele de vedere.Nu mai aveam nimic care sa ma motiveze sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze,nici macar acea prietena pe care s-o sun sa-i spun ca mi-e dor de o bere bauta pe scaunele inalte ale pub-ului unde se indragostise nebuneste de barman.

Clasa a 10a a inceput printr-o imagine socanta pentru toti colegii mei,am intrat in clasa aruncandu-mi ghiozdanul pe banca unui coleg care fusese la o clasa paralela in generala.Ne cunosteam destul de bine.Usor,usor am inceput sa ma indepartez de colegii din fosta clasa din generala.Eram mai apropiata de baietii pe care unele persoane ii considerau mai mult sau mai putin nepotriviti pentru a-mi petrece timpul.Nu mi-a pasat.

Am inceput sa-l cunosc si pe el mai bine,acelasi baiat cu privirea intriganta care ma fixa din cand in cand la orele de matematica cand diriga avea un moment de lapsus.Am inceput sa ne petrecem timpul impreuna,mult timp.Toti colegii,chiar si profesorii stiau despre noi ca formam un cuplu,insa noi ne amuzam pe tema subiectului.De fapt eram singurii care nu constientizam ce se intampla intre noi.Eram cu totul absorbita de el,numai cand isi apropia buzele de obrazul meu simteam fluturi in stomac.Il iubeam si imi era frica sa recunosc,desi din cate vedeam si el imi purta aceeasi dragoste pe care si eu i-o aratam,in modurile mele copilaresti de multe ori.

La un moment dat nu ne-a mai pasat de nimic,si ne-am aratat fara nicio retinere relatia.Eram nedespartiti,si suspinam unul dupa altul doar atunci cand diriga ne muta in banci diferite saturata de atatea priviri dulci,sau noptile cand nu reuseam sa dormim decat 2-3 ore din cauza golului din stomac provocat de lipsa celuilalt.

Adoram cand imi mangaia mana in timpul orelor cand incercam sa fiu atenta si sa inteleg ce spune profesorul,desi fara niciun rezultat,caci gandul tot la el imi statea.Marea parte a timpului ni-l petreceam la scoala,era foarte bine,caci nu era necesar sa absentam sa ne vedem in cazul in care urmam scoli diferite.Eram deja de 1 an si jumatate impreuna si dragostea dintre noi ramasese la fel de pura ca in primele zile cand ii furam saruturi printre tigarile fumate in pauza,dupa coltul scolii.

Bineinteles,dupa momente excelente,perfecte pot sa zic,alaturi de el,aveam parte si de momente triste,cand certurile cu parintii erau din ce in ce mai aprige.Mai ales in ziua cand am aflat ca sunt insarcinata.Ne iubeam prea mult,si dupa parerea mea si a lui desigur,eram pregatiti pentru a avea un copil.Chiar daca eram numai clasa a 11a,ne comportam ca niste oameni maturi capabili sa ia decizii importante in viata.Am plecat de acasa si eu si el.Am gasit imediat unde sa stam,de fapt nici nu ma indoiam ca fosta prietena nu ne va ajuta.Ne-a gasit imediat o camera unde sa putem dormi si sa invatam caci se apropia anul in care trebuia sa ne dam bacalaureatul.Diriginta si ea era impotriva noastra,dar nu prea avea ce sa faca,eram deja ajunsi in invatamantul facultativ.Nu ne obliga nimeni sa ramanem la scoala,insa noi am continuat sa mergem sa scoala sis a invatam.

Eram deja in perioada in care incepea de mi se vada burtica.Era total fascinat de postura mea de mamica.Ma adora cu atat mai mult cu cat ma vedea ca imi mangai pantecele si incerc sa vorbesc cu fiinta careia aveam sa-i dau viata.Au urmat si vremuri rele,de fapt,au fost cele mai grele momente.Caci bani prea mai aveam,colega era si ea intr-o situatie mai sensibila cu familia ei.Parintii nostrii se interesau de noi,insa nu vroiau cu niciun chip sa ne primeasca acasa decat daca eu faceam avort sau sa dau copilul.Nu puteam sa concep asa ceva,Eram ori toti trei,ori el singur,caci daca eram pusa in situatia in care era necesar avortul,aveam sa ma sinucid.

Situatia se inreutatise, am fost nevoiti sa mancam din ce in ce mai rar,pentru ca studiile ne ocupau cea mai amre parte a timpului nostru.Am fost chiar cat pe ce sa pierd copilul din cauza stresului.Atunci am luat decizia.Am renuntat amandoi la scoala,caci nu se putea unul fara altul.A stat alaturi de mine pana si in cele mai negre momente cand durerile nasterii se apropiau pe zi ce trecea.Ne mutaseram intr-o garsoniera inchiriata de bunica fostei colege.Nu plateam foarte mult,insa salariul lui de la primit de la Supermarketul unde lucra ca paznic era infirm si nu reusea sa acopere toate platile de la intretinere,mancare si lucrurile de care aveam nevoie pentru copil.

Devenisem o familie care se confrunta cu realitatea dura,incepeam sa cred sa in clasa a 10a facusem o mare greseala ca n-o ascultasem pe mama cand imi spunea ca am destul timp pentru relatii,acum sa ma concentrez pe invatat.

Copilul nostru era bolnavicios mai tot timpul,iar relatia noastra ajunsese intr-o stare precara.Ajunsesem amandoi sa ne blestemam zilele in care ne-am pierdut timpul cu declaratii de dragoste prostesti.

Ne furaseram amandurora adolescenta,tineretea in sine.Dragostea noastra prosteasca si prematura ne-a distrus viata intr-un mod iremediabil.

The End

P.S.: dupa o saptamana plina de fluxuri de constiinta,caci asa am invatat azi,(desi intuitia mea jamesiana imi confirmase dinainte) am incercat sa fac o poveste,dar ca deobicei am stricat sfarsitul din cauza mamei care m-a facut sa-mi pierd concentrarea.

This entry was posted on Friday, December 7th, 2007 at 10:42 pm and is filed under chinuiala, el, fericire. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

7 comments so far

 1 

Hai ca n-a fost asa rau. Dar cred ca daca mai avea cateva randuri ma apuca plansul.

December 7th, 2007 at 11:17 pm
 2 

[…] timp ce scriam ieri postul cu Tinerete furata ,mai exact dupa ce am terminat,mi s-a spus ca nu e stilul meu.M-a cam intrigat sa spun drept,ca nu […]

December 8th, 2007 at 10:45 am
 3 

Wow!
Ar trebui sa-ti mai definesti putin stilul si poti sa scrii romane, cred eu!
Super!

December 11th, 2007 at 12:48 am
 4 

Cred ca ori esti foarte talentata, ori ai urmarit un caz real, cu un simt al detaliului destul de dezvoltat. Ai relatat un caz care chiar se intampla (cred eu) cu multi tineri. Daca e prima varianta (cel in care ai ti-ai aratat talentul de scriitor) cred ca ar trebui sa continui, ca poate…cine stie…asa cum a zis si Simona, o sa ajung sa citesc vreun roman scris de tine! :)

P.S: Un pic de atentie la greselile de ortografie!…sper ca nu te superi pe mine ca sunt cam critic! :P

December 11th, 2007 at 1:21 am
 5 

…revin cu o completare la ceea ce am scris mai devreme: vreau sa retrag ceea ce am zis despre simtul detaliului. Citind inca cateva articole mi-am dat seama ca tu chiar ai talent! Sper sa vad curand ceva scris de tine, dar publicat! Keep on the good work!

December 11th, 2007 at 1:26 am
Chibreta
 6 

Dragii mei,va multumesc pentru aprecieri.Trebuie sa va spun ca povestile mele pornesc de la idei de genul: o tigara aprinsa fumegand,o zi ploioasa foarte trista.Nu m-as simti eu in regula daca m-as inspira din cazuri reale,pentru ca n-ar fi creatia mea.Cat despre greselile de ortografie,cum sa ma supar.Voi sunteti criticii perfecti!

December 11th, 2007 at 10:13 am
 7 

foarte frumos, n-a fost rau deloc, nici macar finalul, chiar daca e trist.

December 11th, 2007 at 1:06 pm

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment