Posts Tagged ‘timp’

17
Apr

Timpul

   Posted by: Chibreta   in d`ale mele

Nu stiu de ce titlul se numeste asa. Nu cred ca are vreo legatura. De fapt ce scriu aici n-o sa semene si n-o sa lege de nimic de pana acum. Sau poate de ceva, ancestral.. Postul asta n-o sa fie scris de mine, desi sunt mainile mele cele care tasteaza, creierul meu cel care dicteaza. Cu toate astea nu sunt eu. Nu stiu nici daca sunt vechea eu, sau neo-eu.E un oarecare eu al meu. Nu-mi pasa daca va ametesc, daca nu intelegi nimic, eu scriu. De fapt v-am mai zis ca nu eu scriu.

Am o senzatie de stiu-nu stiu, vreau-nu vreau. Nu stiu ce vreau sa stiu sau sa nu stiu. Cert e ca nu vreau nimic. (Habibi nu te gandi la ziua de azi, treaba aia cu fetele, n-are nici ce-a mai mica legatura) Ce stiu e ca am obosit, dar un fel de oboseala launtrica, a eului. Am obosit sa fiu eu? Mi-e frica sa nu par prefacuta cand spun asta. Cert e ca mi-e pofta sa stau saptamani intregi in pat. La orizontala. Da, asta vreau. Sa nu ma uit la televizor, sa nu dorm, ci doar sa stau. Imi doresc sa fiu statica. Sa ma uit in gol, sa-mi fuga mintea, sa aud o ploaie, sa miroasa frumos. Imi doresc sa fiu singura? E relativa treaba cu singuratatea asta, singura sunt si cand ma duc la toaleta, singura sunt la parinti, singura am fost si singura o sa fiu. E doar o chestie de moment. Va reamintesc ca nu sunt eu cea care scrie. Probabil am dubla personalitate. Revenind la singuratatea asta, n-am fost niciodata singura. Sunt inconjurata permanent de vise, ganduri, oameni, idei, frumos, urat, bun si rau si lista poate continua.

Raportandu-ma la trecut, ma simt tacuta. Trecut tacut, trecuta si tacuta. Nu, trecutul n-a fost tacut. Imi place jocul asta de cuvinte. Raportandu-ma la prezent, trecutul a fost..zbuciumat. A fost..ca un copil suferind de hiperactivitate, care acum s-a oprit brusc. S-a oprit si a intrat intr-un moment de senilitate in care se uita pierdut spre cer,dupa particule invizibile plutind prin are si care fredoneaza un cantec neinteles leganandu-se usor de pe un picior pe altul. Toata imaginea asta vazuta cu incetinitorul, din cand in cand, apasand gresit pe butonul de repede-inainte.

Deci trecutul n-a fost tacut, eu am fost tacuta. N-am vorbit. Am tacut. Apoi brusc, am invatat sa vorbesc. Si vorba mea a fost inteleasa. Desi vorbesc acum mai mult ca oricand, sunt tacuta. Dar nu in privinta exprimarii punctului meu de vedere. NU. Acolo bat campii cu gratie. La fel ca si acum. Simt ca ceva urla in mine, si as putea sa urlu si fizic, poate asa n-as mai fi tacuta. M-am gandit sa scriu, sau sa spun pur si simplu ceea ce vreau sa urlu, dar nu merge. Nici macar nu stiu ce vreau sa urlu, iar apoi, treaba asta pur si simplu nu merge decat..racnita, urlata, tipata din toti rarunchii mei. DA! Sa Simt ca imi pocnesc venele pe fata si toata fata mi se inroseste iar gatul mi se usuca iar apoi imi dau lacrimile. Si din momentul in care racnesc cu toata puterea mea, sa izbucnesc in plans. Asta da senzatie! Iar eu, urland si plangand, sa ma aplec si sa strang pamantul in pumni.

Imi place sa ma cred puternica, dar in acelasi timp sa fiu constienta de slabiciunile mele. Adica sa nu ma ascund in spatele unui paravan pe care scrie “FIER-BETON”, iar inauntru sa fie vata de zahar. Asa o sa-mi invat si copilul. Sa fie puternic, sa nu se lase daramat, sa nu fie dezamagit. Voi fi o mama perfecta. Asa imi place sa cred. Voi fi cea mai frumoasa mama, si mai iubita si perfecta! Si nu voi naste niciodata. Nu vreau un copil, dar voi fi, o mama adevarata. Voi fi cea mai dulce sotie, care va iubi si nu va fi egoista, dar va hrani egoismul sotului. Nu voi si un robot. Voi fi femeia care va fi respectata pentru ce este si nu pentru ceea ce face. Si nu ma voi casatori niciodata. Voi fi desteapta si frumoasa, si apoi voi muri. O sa mor devreme. Asa e mai bine, devreme. Te trezesti devrme, ti-e somn, dar ai mai mult timp pentru ce ai de facut. Nu m-am nascut devreme, dar nici tarziu, m-am nascut dupamiaza, deci jumatate de zi am pierdut-o din viata, asa incat voi muri mai devreme. Asa trebuie! Mor devreme, ca sa nu pierd jumatate de zi din moarte. O sa incetez din a mai trai si voi incepe sa mor. Apoi dupa ce imi voi muri moartea, voi incepe sa imi mor viata.

Si toate astea ar trebui sa se raporteze la ceva. Si daca eul meu nu va mai fi, si nici al tau, atunci la cine? Viata si timpul si spatiul si totul se raporteaza la viata? LA timp? Si la spatiu? Care sunt reperele noastre, sau ale vietii?

Sa iau un exemplu. Un autobuz face acelasi traseu in fiecare zi. IN fiecare zi trece pe langa un semafor. Deci putem anticipa trecerea autobuzului pe langa semafor. Stim ce va fi in viitor: autobuzul va trece pe langa semafor. Exclud situatiile exceptie cand se asfalteaza strada si traseul autobuzului este deviat, si deci nu va mai trece pe langa semafor. Stim viitorul, autobuzul va trece pe langa semafor, stim prezentul momentului cand autobuzul trece pe langa semafor, si stim si trecutul, raportandu-ne la momentul in care autobuzul trece pe langa semafor, deci autobuzul a trecut pe langa semafor.

In toate acestea, sa folosim acum infinitivul, autobuzul a trece pe langa semafor. Punctul nostru de reper este semaforul, autobuzul isi efectueaza traseul zilnic. Intre toate aceste va trece, trece si a trecut, care este legatura? Autobuzul sau semaforul? La ce se raporteaza trecutul,prezentul si viitorul? La moment? La trecut? La amintire? Vom fi amandoi in autobuz sau vom fi la semafor?

Evitand in a ma face extraodrinar de plictisitoare, inchei aici,

A voastra nu-eu, intortocheata si de neinteles.

29
Dec

N-am plecat

   Posted by: Chibreta   in d`ale mele

Uhm,nu stiu cati dintre voi s-au intrebat de ce n-am mai scris in ultima  vreme,cert e ca eu singura ma simt un pic prost fata de blogul meu.N-am plecat,n-am fost ocupata,nu nimic.Ci pur si simplu n-am simtit nevoia sa scriu si nici idei nebune de povesti n-am avut.Sau daca am avut pur si simplu nu le-am putut varsa pe tastatura.

Nu va spun decat ca de Craciun am dormit toata ziua,la propriu.M-am terzit la 13:00 am luat masa cu ai mei si la 14:30 am fost inapoi in pat. A 2a zi de Craciun am sarbatorit-o cu Habibi pe o bordura undeva pe langa Sala Polivalenta cu o sticla de Murfatlar demi-dulce.

Azi ma apuc sa robotesc putin prin casa caci din nou,treburili gospodaresti au cazut iar pe capul meu intrucat mama munceste pana pe 31 inclusiv.

Eu va urez de pe acum ( pentru ca nu se stie daca ma mai apuca dorul de scris pe blog) un sfarsit de an frumos si 2008 sa va prinda fericiti si sanatosi si atat ca nu ma pricep eu la vorbe din’astea dulci .

P.S.-Potrivesc de acum un post care sa apara la ora 00:00 pe 31 decembrie ( am descoperit ca pot sa scriu articole care sa apara in viitor).

29
Dec

Ca tot vorbeam de filme

   Posted by: Chibreta   in d`ale mele

Am vazut aseara filmul 1408.M-a impresionat.Sa va spun si de ce pentru ca el ca epic asa nu prea e interesant.

De cand am inceput sa ma joc de actrita si am incepu sa inteleg ce inseamna regie nu ma mai pot uita la un film fara sa ma gandesc la lucruri de genul -cum intra actorul in pielea personajului- sau -ce impact are personajul asupra actorului-.Din punct de vedere al constructiei personajului din film mi se pare fascinant filmul.Incarcatura emotionala si trairile la care e supus pe parcursul sederii in camera 1408 este de-a dreaptul coplesitoare.

Filmul chiar reuseste sa transmita ceva,repet doar in privinta sentimentelor si emotiilor.Luat ca film horror/mister e cam rasuflat.

Si pentru ca in sfarsit a plecat matusa inapoi in Grecia am si eu unda verde la downloadat filme grupa mare.

25
Dec

Filme,multe filme

   Posted by: Chibreta   in d`ale mele

Ultimile nopti le-am petrecut uitandu-ma la cateva filme,vazute asa in graba,downloadat de pe net,vazut si sters,ca nu mai am spatiu in rasnita din cauza filmelor indiene downloadate de matusi-mea ( de abia astept sa plece inapoi in Grecia sa imi salvez calculatorul de sub dominatia ei).

Am vazut Underclassman-comedie,actiune,dragul filmul,nimic special.

Jackass 2-Doamne ce oameni dementi,sa-ti pui lipitori pe organele genitale..

Because i said so-dragut si asta,ce inseamna mama comunista domne`

Vacancy-mi s-a parut chiar amuzant,ce n-a reusit barbat-su sa scape de criminalii aia doi intr-o noapte,a reusit ea singura in 5 minute

Pan’s labyrinth ( e vechi,stiu) -desi am auzit ca a castigat nu stiu cate premii,mie mi s-a parut o porcarie.Povestea nu se impleteste bine deloc cu realitatea din film,iar finalul e ratat rau!

Save the last dance 2- repet,cei mai buni barbati ori sunt gay,ori sunt luati,ori ii vezi numai in filme.Negrul din filmul asta e bestial ca si negrul din filmul Stomp the yard.

Miss Potter-frumos realizat si povestea trista si draguta,mi-a placut chiar daca e mai de copii mici asa. ( de parca eu as fi mare rau)

Am revazut The sisterhood of the traveling pants i am ramas la fel de impresionata ca prima data.

Mai am o lista foarte lunga de filme pe care vreau sa le vad.Acum sa vedem cand o sa gasesc timp ( si spatiu pe rasnita)

18
Nov

S-a mai dus un weekend

   Posted by: Chibreta   in azi, d`ale mele, timp

Voi ati simtit cand a trecut?

Eu cam da,masuram (pierderea) timpul in numarul ridicarilor mele din pat.Adica atunci cand ma chema nepotul la calculator sa-i arat cum se trece la jocul ala.Imi venea sa-mi dau cu pumnii in cap.Trecem peste.

Am dormit dupamiaza asta dupa ce a plecat sor-mea,si m-am trezit cam agitata.

Maine o luam de la capat,dau nu-i nimic,caci saptaman va trece repede.Luni nu fac ore,marti prin numele ei e zi scurta,miercuri e zi lunga dar ies devreme,dupa aceea mai e joi si dupa joi vine vineri si gata s-a terminat saptamana.

Sa aveti un sfarsit de weekend placut! (ce a mai ramas din el)

16
Nov

Hai sa ne jucam de-a..

   Posted by: Chibreta   in azi, chinuiala, d`ale mele

de-a bucatareasa.Super!!

Vineri,zi super obositoare,7 ore + 1 ora de stat in amfiteatrul cu tipii de la UMA (vezi asta )

Plec spre casa,obosita,gandindu-ma la cat ma mult ii este dor patului de mine.Deschid usa de la casa,aburi,mirosea a mancare.Tata se apucase de facut mancare.Nu apuc sa imi dau geaca jos si-mi zice aproape balbaiandu-se (intrucat avea deja ceva berica la bord,ca in fiecare seara cand il gasesc dupa ce vin de la scoala) : ” Mitza,ma ajuti si pe mine? Du-o si tu p’asta afara (cateaua) si ia si tu o cutie de ciuperci,si dupaia hai sa ma ajuti sa facem mancare

Asta-mi lipsea! Scot cateaua afara,iau si ciupercile,era cat pe ce sa ma manance si doi caini.Intru din nou in casa.

Se apucase sa fiarba cartofi morcovi si carne pentru salata de boeuf,sa fiarba niste oua ca sa faca oua umplute si pusese friptura in cuptor.Deh,vine fi-sa maine ( sor-mea vitrega) si sa-i faca si mamei o surpriza (mama e la munca,ajunge pe la 12 acasa).

Bun.Plina de nervi ma apuc sa tai cu ura catrofii si morcovii cubulete-cubulete.Deja mi se acrise,nu mai suportam sa vad legume fierte.Tata bagase robotul in priza sa faca maioneza.Mai aveam vreo 3 cartofi de taiat si niste carne,dar n-am mai avut rabdare.L-am pus pe el sa taie in continuare si eu sa fac ouale umplute cu ciuperci.

Cat timp el taia retul de cartofi,eu frecam la crema pentru oua.Dupa ce am vazut cat de buna mi-a iesit,parca mi-au mai trecut nervii.Si am umplut si ouale cu crema cu ciuperci,si dupa ce a terminat el de taiat mi-am bagat mainile in maioneza cu cubuletele de legume si facui si salata de Boeuf care bineinteles a iesit mai buna decat daca imi propuneam sa fac cea mai buna salata.

Ah,el dupa ce a terminat de taiat,si eu inca roboteam de zor la oualele alea minunate,s-a dus in baie sa repare nu stiu ce teava.Si uite asa am ramas eu singurica,cu toate vasele si castroanele si lingurile si naiba sa ma ia ca parca fusese razboi la mine in bucatarie.Si am stat sa spal si vasele,si sa fac si curat si sa injur de toate namurile vecinului de jos(stau la parter) caci nu mai puteam de oboseala si de durere de picioare.

Acum astept sa vina mama de la munca si sa ma pupe 3 luni de acum in colo ca deja presimt ca la noapte o sa visez numai maioneza si castraveciori murati taiati marunt-marunt.

15
Nov

I’m in a hurry..

   Posted by: Chibreta   in azi, chinuiala, d`ale mele, timp

Da.sunt pe graba,rau de tot.Pai uitati de ce,eu nu prea ma inteleg bine cu cartile,de fapt cred ca in viata mea nu am citit o carte intreaga.Singura care mi-a cat de cat curiozitatea a fost Codul lui Da Vinci.Si nici pe aia n-am terminat-o.Bun.Deci v-ati dat seama ca eu n-am citit deloc asa cum erau nevoiti toti copii sa citeasca cel putin o nuvela sau ma rog chestii din astea minimale pentru scoala.Eu nici pe alea nu le citeam.

Asta se intampla pana acum doua saptamani cand am citit Alexandru Lapusneanul ( da,am inceput sa citesc pentru ca am luat chestia asta ca facand parte din acea schimbare a mea despre care va povesteam in posturile trecute).

Am citit Alexandru Lapuseanul,am terminat de facut la clasa despre ea,trecem la Ion.Acu e acu.Luni nu m-am dus la orele de romana tocmai pentru ca inca nu citisem Ion.Abia aseara am facut rost de roman,si azi am citit abia un sfert.Pana maine trebuie sa stiu ce se intampla in roman,ca altfel o sa o cam “bestelesc” la ora de romana.

Deci iubitii mei cititori,e timpul sa devin si eu o cititoare,in adevaratul sens al cuvantului.

Sper sa reusesc sa dau gata tot romanul in noaptea asta.Daca nu,citesc repede un rezumat de pe net si speram ca maine sa nu ne trezim cu o nota proasta in catalog.

LE: n-am timp.pur si simplu n-am timp,am citit rezumatul pe net sa stiu macar actiunea,in rest stiu ce se intampla in primul sfert al romanului. Acu..Dumnezeu cu mila..

6
Nov

Misiune imposibila: indeplinita

   Posted by: Chibreta   in Uncategorized

Am uitat ca de saptamana asta am intrat in programul de iarna la scoala.Deci de ieri iesim cu o ora mai devreme pentru ca ni se scurteaza ora si pauza cu 5 minute.

Asa ca am fugit repede acasa si la 8 jumate eram in pat.Mi-am pus perna in cap,am lasat tv`u pe mute si am adormit asa cum imi place mie.

M-am trezit dupa vreo 12 ore,adica azi dimineata pe la 9. N-am visat nimie,nu tin minte nimic.Stiu doar ca m-am odihnit.

Vezi,draga ,mi-am tinut promisiunea!

5
Nov

Intrecere cu timpul

   Posted by: Chibreta   in Uncategorized

Am impresia ca ceata de afara s-a transformat brusc in niste picaturi de ploaie,care cad cu o repeziciune uluitoare.Respiratia mea devine din ce in ce mai adanca si mai grea.Masinile care gonesc pe strazi parca au prins o viteza ametitoare.

Si am ramas doar eu,respiratia mea si bataile de inima,care parca stau sa se opreasca. Sunetele din jurul meu le aud intr-un ritm sacadat.Parca eu impietresc si timpul fuge pe langa mine.Sunt asemenea unei clepsidre uzate,careia nisipul nu mai tine cont de niciun obstacol in calea lui.Ma simt de parca as trai cu incetinitorul si viata se scurge pe langa mine cu o viteza relativa.

Incerc sa ma misc,dar mainile sunt mult prea grele.Nici picioarele nu vor sa ma asculte,parca prind radacini aici. Cu greu ma misc din loc,dar parca aerul e atat de dens,parca totul este impotriva mea..

Picaturile ce cad peste mine ma dor din ce in ce mai tare.Ma doare tot corpul ,e ca o durere ce vine din interior de undeva,si se resimte peste tot.

Am impresia ca alerg contra timpului si ca este un meci pierdut pentru mine.

Sunt atat de obosita,si lucrurile se misca atat de repede in jurul meu,incat sunt gata sa renunt.O sa adorm putin,o clipa,doua,oricum timpul si-a pierdut masura.

Avem atat de putin timp in viata asta si unii au atat de mare nevoie de el,cand altii il irosesc.