Posts tagged time of my life
Povestea cireselor
Jul 9th
A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un cires inalt, cu o coroana bogata, tocmai ce-i cazusera florile si facea cirese. Cresteau in grupuri de cate trei-patru, grase si rosii, parfumate de-ti venea sa saruti copacul. Una singura se distingea, mai galbuie, mai slabuta, ca o oaie neagra.
Curand, langa ea a mai crescut o cireasa. Era singura pereche de doua cirese din copac. Crescusera amandoua, se inrosisera si coditele lor erau parca unite pentru totdeauna.
Apoi a aparut o fetita. Bruneta, creata, cu buzele mici si rosii ca doua cirese si pielea alba-alba. S-a urcat in copac si a ales cele doua cirese. Le-a rupt din copac dar fara sa le rupa intre ele, si le-a asezat dupa ureche. A mai stat o vreme urcata in copac in timp ce-si infigea pumnul in cate un ciorchine de cirese si le ingramadea in buzunarele de la rochita.
A sarit repede si a fugit spre casa, a aruncat ciresele intr-un pahar, nu erau multe, atat cat a putut sa prinda in pumnisorul ei, si le-a lasat sub jetul de apa de la chiuveta. Pe cele de la ureche le-a lasat, le purta ca pe cercei si din cand in cand le verifica sa vada daca mai sunt acolo..
Statea pe treptele casei si se juca cu degetele in paharul plin cu apa si cirese. Coditele de la ciresele mancate le aseza aliniate, desena o casuta, din samburi construia acoperisul si in locul unde ar fi trebuit sa fie usa, ii ramasese loc lipsa. Arunci si-a dus mana dupa ureche si si-a scos ciresele. Se uita la ele, o vreme le-a plimbat pe buze, si le-a asezat pe nas, nu-si dorea sa muste din ele. Apoi brusc a prins ciresele cu dintii, le-a smuls din coditele lor pe care le-a asezat la casuta, a plimbat ciresele prin gura o vreme, pana cand au pocnit si au iesit samburii din ele, apoi i-a pus la usita casei.
Au crescut impreuna, pentru putin au fost nedespartite pe urechea fetitei, apoi codita lor comuna statea pe post de varf de acoperis si samburii lor, primii-primii in usa casei.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
Za. PA! Da.
Feb 8th
Toata lumea vorbeste despre zapada. Despre bataie cu zapada, despre partie, despre ski, despre frig, despre gheata, despre opritul scolilor, despre zapada, despre alb, despre iarna. Ma oftic, ok? Eu nu vad zapada, decat de pe autostrada, dintr-un anumit loc de langa spital, unde printre dealuri se vede in departare un colt prafuit de munte.
Iarna trecuta am vazut zapada. Am mers cca 5 ore cu masina, printre munti ca sa ajung pe o partie inghetata unde nu-ti vedeai nici varful bocancului din cauza cetii. Asa ca am parasit partia, am mers un pic mai jos pe munte, dar zapada se transformase in gheata.
Ultima data cand m-am bucurat de zapada a fost in Cismigiu, langa statuia lui Eminescu, pe care il decapitasem. Apropos, eu am castigat! Care sunt sansele mai mari de moarte? Lovit in cap sau taiat la beregata?
Prima reactie la contactul cu prima zapada din viata mea a fost : <<Arrsss, frige!>> Si apoi m-am pupat in bot cu baietelul unei vecine, asta daca nu am incurcat povestile.
Nu mi-a ramas decat mirosul zapezii, a cerceilor cu centimetru, biscuiti mancati pe bloc si vopsea intinsa pe manusi.
Imi ramane in continuare sa savurez ploaia cu singuratatea si melodia ei.
A fost odata o dimineata
Feb 7th
M-am trezit pe sunete orientale, batai usoare ale unor degete groase, asemeni unor mici carnaciori, pe membrana subtire al unui instrument muzical indian.
Ma simteam ca intr-o pictura, un fel de amestec ciudat si luminos de pensule a mai multor artisti. Intr-o parte linii curbe, calde, fine, in cealalta colturi aspre si reci. Peste tot simboluri si semne, ciudate, dar de inteles.
static. Doar aerul combinat cu fumul de tigara. Un concurs de forme si imagini vazute in oglinda, fereastre ale blocurilor strambe vazute printr-o alta fereastra. Ochi vazuti prin alti ochi.
Alo, 911? Mi-a disparut inspiratia!
Jan 14th
Nu stiu fratilor ce se intampla. O fi murit, m-o fi parasit, o fi inca in vacanta, cert e ca nu mai am inspiratie. Nu mai am nicio tragere de inima de ceva timp.
Acum stau si ma gandesc de ce. Ce s- o fi intamplat, si daca o fi Habibi de vina. Oare a devenit Habibi blogul meu? De fapt nici blogul parca nu ma mai lasa sa scriu. Imi aranjeaza randurile aiurea, primeste spamuri iar. O fi in toane proaste.
Eu sper sa-mi revin cat mai curand sau daca nu sa fac ceva in privinta asta. Nici macar idei din alea ciudate pentru povesti nu mai am.
Stateam zilele trecute intr- o pauza si vorbeam cu colegii despre fenomenul chibreta.com s despre faptul ca n-as fi in stare sa-l il inchid la un moment dat daca s-r intampla ceva asa ipotetic vorbind. La cat suflet am pus in cuvintele astea toate si cate ofuri mi-am varsat prin taste, pur si simplu bucatica asta de spatiu virtual contine mult prea multe ca sa fie pierdute. Si cand spun de blog nu ma refer doar la ce e scris ca articol. Ma refer la aspect, la comentarii, la poze, la tot.
Deobicei nu renunt usor, asa ca o sa fac bine sa ma apuc de treaba. Mai ales ca am cateva proiecte in vizor si cu clubul de voluntariat. O sa va spun eu mai multe cu ocazia altui post.
A moi,mon Paradisiaque
Dec 17th
S-a mai dus un weekend plin momente “breathless” si “speachless”.
Sambata ne-am vazut si ne-am plimbat si ne-am dus sus pe bloc unde eram numai noi doi si-o ciocolata si toti oamenii de acolo de sus pareau niste furnici neinsemnate a caror existanta era dominata de NOI.NOI DOI!
Azi dimineata a inceput cu un dor imens si cu sms-uri mieroase.Apoi a inceput sa ninga,si chiar parca era asa cum spunea el: ” Parca ninsoarea asta ne face in ciuda”.Eram fiecare la casa lui si cel putin pe mine ma seca sa vad cum ninge afara si parca o fulgii aia inghetati mi se asezau mie pe inima.Gasisem prin calculator o melodie mai de dragoste asa,motanu se alinta prin pat si se uita cum ninge si incepuse sa ma ia cu nervi ca eu nu sunt cu el tocmai atunci cand momentul ar fi mai frumos.Apoi a sunat el si a zis sa iesim afara.
La 5 eram in Cismigiu prin zapada.Nici eu nici el n-am scapat fara o sapuneala.Suntem chit ai inteles!? Apoi am incercat sa facem poze,numai ca aparatul lui a incercat sa faca pe interesantul cu noi.Au urmat un campionat de dat headshoturi statuii lui Eminescu unde eu am castigat cu 2-1 pentru ca l-am nimerit de 2 ori in gat,da?! Si nu sunt o ratangie,tu esti!Apoi am facut un inger in zapada si ne-am plimbat inapoi spre Universitate.
Cum spuneai si tu: “A chaqun son paradis” Eu spun: ” A moi,mon Paradisiaque”
P.S.-Oare am devenit romantica?Eu,care nu suportam dulcegariile,si eram foarte directa si rationala,devin o romantica?Take me now…!
Dupa ploaie vine soare
Nov 7th
I had a really good day today!
Chiar daca m-am trezit la 6:30 dimineata,pentru ca trebuia sa vina un coleg la mine sa facem proiectul la info,si n-a mai venit.
Nici de primele ore nu aveam chef,nici de a3a care era franceza,si nici nu-mi facusem tema..Plec spre scoala,intr-un final.mergand agale spre metrou,imi ridic uspr privirea,si dau de el.Un prieten foarte drag,chiar imi lipsise.Nici daca premeditam intalnirea nu iesea asa bine.Am stat la doua taclale cu el,si am plecat fericita spre scoala,caci el chiar era un motiv ca eu sa zambesc.
La scoala,biensur ca madame professeur de francais a absentat aujourd’hui. Am facut ora,adica n-am facut-o cu psiholoaga scolii,care mi-a fost invatatoare.Super tipa,am discutat depre ora de psihologie si despre al nostru domn profesor care nu ne preda ce trebuie desi exista elevi interesati de materie.
Urmatoarea ora,matematica,nimic interesant,exercitii,chestii socoteli.Am aflat despre alocatia ca vom primi file pana in decembrie,iar din decembrie vom primi alocatia prin posta.Ca pensia.Super
Dupa matematica,geografie,test.Bababiba,ne anunta d-na diriginta,ca geografie nu se face.SUUUUUPER.In ora de geografie i-am facut unei colege un eseu la biologie intrucat ea nu-si scrisese eseul ieri.Dupa ce i-am terminat eseul m-am pus pe citi la chimie,ca dadeam test,eu si vreo 4 colegi care absentasem in ziua testului.
Vine ora de chimie,d-na profesoara: “Vai,ce jeg,uitati-va si voi ce a lasat d-na profesoara pe catedra“.O alta profesoara,facuse niste experimente,si lasase numai resturi pe catedra laboratorului,in plus in chiuveta mirosea a sulf de-ti muta nasul din loc.Am pierdut timpul cu stersul meselor cu spirt.N-am mai dat test.SUPER
Plec de la scoala cu o colega,o sun pe mama sa vad ce face,imi zice ca e in zona,si ca vrea sa ne vedem.Bun,ma intorc din drum,ma vad cu ea,si ma duce la cumparaturi.Nu prea suport eu shoppingu’,si mi se urcase sangele in cap din cauza domnisoarei din fata mea care statuse aproximativ 20 de minute sa probeze vreo 6 perechi de blugi,dintre care a cumparat doar una.gasesc si eu o pereche de blugi,o probez,o iau si plec.Repede ca bunaziua.Mama zice: ” Hai sa si mancam” . Am mers,am si mancat,ne-am mai plimbat,si am ajuns intr-un final acasa.
A fost o zi lejereanu asa. Chiar nu ma asteptam.Adica,era si timpul sa ma bucur si eu ,chiar daca au fost niste lucruri marunte.




Recent Comments