Posts tagged poveste
Dulceata cu desertul
Jul 13th
Am cunoscut-o pe R. la Nafplio. Poate total de neasteptat sau poate asa a fost sa fie. Plecasem cu niste colege in excursie, asa, sa luam aer. Ne-am plimbat, ne-am uitat, ne-am ras, ca asa fac fetele si ne-am oprit la o carciuma sa si mancam. Mai mult asa de fite sa ne odihnim ca de la caldura aia numai foame nu ne era.
Si ea era acolo, adica lucra acolo, servea. Am vazut-o din prima, avea sortuletul ala micut in fata si in mana avea carnetelul si ii aflasem si numele din prima ca avea ecuson la piept. Mi-as fi dorit sa fiu eu ecusonul ala sa stau infipta in pieptul ei.
Si a venit sa ia comanda si i-am zis din prima “Buna, R.” Si a facut niste ochi mari de copil mic ca atunci cand vede o persoana cu ochelari. E ceva interesant, nou ca si cum ” Uau, dar ce sunt chestiile alea de pe nas?” Asa si R. ” Uau, dar de unde stie cum ma cheama” Bine, n-a zis dar m-am prin dupa expresia fetei ei. A fost cam prostuta la faza aia, probabil uitase ca poarta ecuson. Dar sa n-o condamn am zis, pana si eu m-am bloca sa-mi spuna cineva numele asa din prima. As fi putut sa fac eu pe prostuta si s-o intreb cum o cheama ca vazusem eu prin filme ca servitorii se prezinta la clienti, si ea putea sa faca pe desteapta si sa-mi arate ecusonul. Dar nu, n-a iesit asa, si poate as fi luat-o drept aroganta daca s-ar fi intamplat asa, deci am luat-o simplu drept surprinsa.
Pusesem eu la cale un plan, o strategie in mintea mea s-o vad si sa-i vorbesc cat mai mult posibil. I-am spus sa ne aduca ceva de baut si sa ne mai lase putin sa ne gandim pentru mancare. In felul asta am pus-o sa stea cu ochii pe noi sa vada cand lasam meniurile jos si sa vina sa ia comanda.
Apoi a venit, ca la inceput, zambitoare si cu carnetelul in mana. Am luat ceva usor, nu sofisticat sa-si faca impresia ca ma dau vreo interesanta. Am intrebat-o, normal, ce-mi recomanda , ca asa se face la restaurant, si-am luat desertul recomandat de ea. Ma gandeam totusi sa nu se simta prost ca am facut-o sa-mi insiruiasca lista aia de specialitati pe care as fi putut s-o citesc si singura din meniu, si apoi sa nu comand nimic.
Ne-a intrebat daca suntem in vizita. I-am spus ca da. Ne-a intrebat de unde suntem si ne-a spus ca nici ea nu e de acolo si ca sta intr-un oras in apropierea celui in care locuiam noi. si apoi a plecat sa aduca ce comandaseram.
In timp ce mancam, mancam asa ca un robot si ma straduiam sa nu bag in nas in loc de gura, ma gandeam la ea. si apoi ma gandeam la dimineti cu cani de cafea si urme de ruj pe ele. Nu stiu de ce dar imi trecuse prin minte ca mi-ar fi placut sa spal vasele si sa gasesc urme de ruj pe cani.
A venit sa ia farfuriile intr-un moment de neatentie al meu, m-am enervat.
Apoi a venit din nou si ma gandeam ” A venit dulceata cu desertul, sau desertul cu dulceata, era tot aia.” Nu mai aveam chef de mancare, cazusem intr-o pasa proasta si ma gandeam asa aiurea, de ce vor oamenii sa imbatraneasca impreuna? Pe parcursul relatiilor mele, o persoana imi spusese ca nu vrea sa imbatraneasca cu mine, si doar sa fim impreuna si apoi gata, iar alta imi spusese ca o sa ma vrea si atunci cand o sa fiu baba. Toata lumea stie cat de stresanti pot fi persoanele in varsta si cat de mult de se senilizeaza. si vorbeam asta cu colegele mele si radeau, cred ca ele erau senile din nastere.
I-am facut semn sa ne aduca niste cafele si nota de plata. apoi am luat nota de plata si banii si m-am dus la toaleta si sa-i platesc. Am oprit-o pe un coridor ingust dinspre toaleta si i-am luat pixul agatat in buzunarul de la sort. s-a tras un pic in spate.
Va urma.
(No Ratings Yet)
Loading ...Povestea cireselor
Jul 9th
A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un cires inalt, cu o coroana bogata, tocmai ce-i cazusera florile si facea cirese. Cresteau in grupuri de cate trei-patru, grase si rosii, parfumate de-ti venea sa saruti copacul. Una singura se distingea, mai galbuie, mai slabuta, ca o oaie neagra.
Curand, langa ea a mai crescut o cireasa. Era singura pereche de doua cirese din copac. Crescusera amandoua, se inrosisera si coditele lor erau parca unite pentru totdeauna.
Apoi a aparut o fetita. Bruneta, creata, cu buzele mici si rosii ca doua cirese si pielea alba-alba. S-a urcat in copac si a ales cele doua cirese. Le-a rupt din copac dar fara sa le rupa intre ele, si le-a asezat dupa ureche. A mai stat o vreme urcata in copac in timp ce-si infigea pumnul in cate un ciorchine de cirese si le ingramadea in buzunarele de la rochita.
A sarit repede si a fugit spre casa, a aruncat ciresele intr-un pahar, nu erau multe, atat cat a putut sa prinda in pumnisorul ei, si le-a lasat sub jetul de apa de la chiuveta. Pe cele de la ureche le-a lasat, le purta ca pe cercei si din cand in cand le verifica sa vada daca mai sunt acolo..
Statea pe treptele casei si se juca cu degetele in paharul plin cu apa si cirese. Coditele de la ciresele mancate le aseza aliniate, desena o casuta, din samburi construia acoperisul si in locul unde ar fi trebuit sa fie usa, ii ramasese loc lipsa. Arunci si-a dus mana dupa ureche si si-a scos ciresele. Se uita la ele, o vreme le-a plimbat pe buze, si le-a asezat pe nas, nu-si dorea sa muste din ele. Apoi brusc a prins ciresele cu dintii, le-a smuls din coditele lor pe care le-a asezat la casuta, a plimbat ciresele prin gura o vreme, pana cand au pocnit si au iesit samburii din ele, apoi i-a pus la usita casei.
Au crescut impreuna, pentru putin au fost nedespartite pe urechea fetitei, apoi codita lor comuna statea pe post de varf de acoperis si samburii lor, primii-primii in usa casei.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
(No Ratings Yet) Loading ...Noapte buna
Mar 22nd
Numarasem trei ore de cand ma pusesem in pat sa ma culc si nici gand de somn. Stateam cu telefonul in mana si ma uitam din cand in cand sa vad daca am primit vreun mesaj. Incercam sa fiu atenta la orice sunet din jurul meu: vantul cum sufla si misca un umeras de pe sarma din balcon, ledul de la termostatul din acvariu care se stingea si se aprindea din cand in cand, la sunetul masinilor care treceau pe strada. Intotdeauna masinile de tip papuc aveam un sunet anume. Incercam din cate masini care treceau pe drum sa imi dau seama cate dintre ele sunt asa.
M-am ridicat la un moment dat si m-am dus spre geam. Am dat perdeaua la o parte. Ma gandeam, si ea tot la geam e? Sta cu telefonul in mana? Daca ma intorc in pat, o s-o gasesc acolo? O s-o mai gasesc vreodata? O lumina slaba imi distrage atentia, era telefonul. Nu m-am grabit, asteptasem atat, de ce m-as fi grabit? Era bateria care ma anunta ca telefonul e pe moarte.
Mi-as fi dorit sa aprind televizorul si sa gasesc programul cu teleshopping non-stop, poate-poate ma lua somnul.
A doua lumina. Ma gandeam la baterie, de data asta m-am grabit. Ma suna, nu eram in stare sa o aud, voiam sa citesc, imi lasa loc de interpretare, asa ca i-am respis apelul si i-am zis: “Scrie-mi”. Avea un stil,un acid, un fel de repeziciunie a rautatii, ma gandeam cu cate viteza poate sa scrie un mesaj atat de lung si cu atata rautate. Macar si-atat.
Ma uit iar la ceas, se faceau cinci ore. Inca niciun mesaj. Poate noaptea viitoare.
(No Ratings Yet) Loading ...Conectare
Mar 21st
Cer. Pe cer stele innodate de coada cu umbre misterioase ale pantofilor. O mare stralucinda deasupra. Acoperis. Pe acorperis o patura incalzita de doua pulpe moi, atinse cu regret de doua maini metalice. O bucata de tigla taiata si-mpartita pe de-alungul valurilor ei. Si ploaia alunecand peste ea. Scara. Aruncate pe o treapta, langa sticla de vin, doua tigari stinse la jumate. Urme de ruj. Aer. In aer parfum dulce plutind pe langa caldra corpurilor, fantome ale uitarii. Camera. Aruncate in toate colturile, haine. O raza, doua raze, trei raze care patrund adanc si sfasie obrazul. De la un telefon pierdut, un sunet de avertizare infundat, patru mesaje receptionate. Pat. Asternut sifonat cu urme de calcaie, ciupituri si mangaieri de par, un sforait adanc si vise de plecare. Vise de plecare. De plecare.
(No Ratings Yet) Loading ...Sa ma astept
Nov 14th
“Te astept” ti-am zis. Imi doream sa te vad cat mai curand. Imi starnisei o curiozitate mai mare decat cea a unui copil mic in fata unui sac cu jucarii noi. Exact asa ma simteam, ca un copil mic. Sa nu fiu langa tine era ca si cum m-as fi aflat in fata unei cofetarii inchise. Si ca sa vezi ironie, in copilarie cand mergeam cu mama la cumparaturi, niciodata nu ceream ceva. Ea se ruga de mine sa-mi cumpere o ciocolata, ceva. Si daca atunci cand aveam in gand sa mananc ceva si mi se spunea “Ia si din asta” sau “mananca asta”, atunci imi pierea orice fel de chef.
Intotdeauna mi se facea pofta de ceva in momentul in care era pe terminate, nu exista sau era departe de mine.Am un noroc nenorocit sa-mi doresc lucruri sau persoane pe care nu le pot avea fizic.
Refuz ce mi se ofera, vreau ce nu pot lua.
In toate filmele de gen pe care le-am vazut, cand cineva se ducea la intalnire isi facea o mie de planuri, se gandea cum sa abordeze discutia, ce replici sa foloseasca, ce-ar putea zice cealalta persoana si tot felul de pierderi de timp care mai de care mai impresionante.
Eu nu pot asa. Ma gandeam mai demult “poimaine ma duc la intalnire, nu o sa pot dormi de emotii”. De fiecare data cand m-am gandit asa, nu s-a intamplat. Nu-mi trecea nimic prin cap, poate doar vreo melodie idioata. Stiam exact la ce ora sa plec de acasa, cu ce sa ma imbrac, cat timp voi face pe drum. Sunt o fire calma, nu ma panichez si nici nu mi-e frica de nimic.
Mi-aduc aminte la liceu, participam cu trupa de teatru la un festival. Vestiare nu aveam, timp de pregatire nu, aglomeratie, urlete si haos. venea randul nostru sa intram. Prima scena a decurs ok. Acum era proba de foc, alt decorc, alt machiaj, alte costume, timp foarte scurt. Toti alergau, isi cautau hainele, urlau dupa decor, lumini, eu mi-am gasit hainele din prima, mi-am aranjat scena imediat, eram gata. Asta m-a facut sa-mi para rau. Poate imi doream si eu sa fiu agitata, sa am trac, sa nu stiu.. Oricum am tras si o portie de ras cand s-a deschis curtina si unul din personaje nu era gata asa ca toti spectatorii l-au gasit cu pantalonii in vine si camasa pe un umar. Mi-aduc aminte ca in ziua aia cineva imi furase o bluza din culise.
Am plecat mai devreme de acasa pentru simplu fapt ca nu aveam ce sa fac. Cum am zis mai devreme, nu-mi trece nimic prin cap inainte de o intalnire. Aud aceeasi melodia talamba si atat. Am stat putin si m-am jucat cu Google. Cica mai nou, desteptii astia au descoperit apa pe luna, si probabil au gasit si protozoare acolo, purtatoare de A/H1N1. Asta einternetul, asta e lumea in care traim, voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Si-am plecat zic, am mers cu metroul pana la gara si de la gara am luat-o pe jos pana in parc, si in parc erau boschetari pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Stateam pe bancasi nu auzeam. De fapt nu ma auzeam pe mine. Eram constiente de ce se aflain jurul meu. Un porumbel tragea dintr-un covrig, un aurolac lingand o punga de pufuleti, un ceas stricat si multa verdeata mirosind a pipi de caine pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna. Si nimic altceva. Ma gandeam ca daca dau un tur al garii trece timpul mai repede. N-a trecut. atarnam de-o bordura si ma scurgeam precum ceasurile lui Dali, ma, si pe bune daca imi trecea ceva prin cap. Ba nu! mint! Pentru o secunda m-am gandit ca poate asteptarea trebuie sa ia sfarsit si sa ma duc la veterinar cu broasca testoasa. O saptamana si jumatate faca sa faca treaba mare deja devine ciudat.
Peste trei minute vine trenul. Moment critic in care te gandesti daca iti miroase gura sau daca nu cumva te-ai uitat gresit in calendar si ai gresit ziua. Nici la asta nu ma gandeam.
Ma rog, m-ai vazut, m-ai luat in brate si ti-a si dat borsul pe nas. Bine fac eu ca nu ma stresez. Uite ce poti pati. Arata tricoul ala pe tine scos parca din proiectele de renovari. Niste pete prelinse cumva uniform, interesant model cat timp a fost proaspat. Cand petele s-au transformat in ceva maro si scortos, era mai degraba un tricou jegos si atat. Am mers sa bem un ceai sa te linisteti, ti-am cumparat si o gogoasa si apoi am mers la mine.
Ce nu intelegeam eu era de ce iti ascundeai fata. Nu te uitai in ochii mei si nici nu ma lasai sa te privesc.
De multe ori ma comport ca un balon. Ma umflu, ma umflusi apoi in loc sa pocnesc, rasuflu incet asa pana nu ramane decat un cauciuc ridat si deloc interesant.
Imi doream mult sa te vad si din clipa in care ne-am intalnit, parca m-am linistit de tot, nu-mi mai era dor, nici interesata nu eram, nici nimic. Stiam ca erai cu mine si atat.
Am adormit uitandu-ne la El Greco. Dragut film. Asta urma sa-mi spui tu, ca eu oricum ma culcasem dupa prima pauza publicitara.
M-ai trezit cand eram la jumatatea drumului, undeva aproape de Rosiori. Nu prea aveam semnal la telefon, dar imi doream sa te aud. Mi-ai zis ca cica au descoperit apa pe luna. “Sa ma astepti” ti-am zis.
(No Ratings Yet) Loading ...Pe sub raft
Oct 27th
Sunt un prost, lipsit de incredere si am fata de tocilar,mereu am avut fata de tocilar, nu ca nu as fi fost. Desi eram un tocilar convins, le stiam pe toate chiar si in plus, nu aveam suficienta incredere in mine. Nici macar spirit de initiativa nu aveam. Imi aduc aminte in facultate la cursuri, stateam undeva ascuns dupa tocul unui geam, care din cand in cand din cauza vantului imi lovea ochelarii, de aici si semnul de pe nas. Nu raspundeam, nu propuneam sa fac proiecte, eram un bleg. Un tocilar bleg, destept dar care facea numai strictul necesar si nimic mai mult.
Ma gandesc unori ca poate nu eram atat de bleg daca nu era blonda. Probabil ca de multe ori ea era motivul pentru care ma strambam chioras pe deasupra lentilelor de la ochelari si ramaneam cu gura usor intre-deschisa, numai cat sa simt ca saliva din gura incepe si da pe afara. Era ca atunci cand eram in gimnaziu la prima ora de anatomie a sistemului genital feminin si toti se hlizeau cu aceeasi expresie tampa cand auzeau denumiri de genul menstruatie sau col uterin. Nu mi-a placut niciodata capitolul reproducerii, preferam sinapsele pe care mi le imaginam eu cu scantei in creierul nostru si neuronii ca niste stelute de mare plutind in lichidul cefalorahidian.
Blonda. Pe blonda n-am cunoscut-o niciodata, in schimb ii cunosteam membrele superioare si inferioare la perfectie. Marea majoritate a timpului mi-o petreceam in biblioteca, sectiunea prafuita. Era mai liniste si imaginile din carti era mult mai spectaculoase decat fotografiile digitale de pe calculator. Stateam undeva pe un scaunel mic proptit de un perete. Miercurea si vinerea se auzea acelasi sunet de tocuri, numai nuantele erau diferite, in functie de inaltimea pantofilor.O vedeam printre rafturi cum isi introducea degetele slabe cu unchii lungi si subtiri. Niciodata nu purta pantofi sport, adidasi sau papuci, feminista convinsa.
Observam ca era destul de pretentioasa in ceea ce privea incaltamintea. Botul nu era niciodata prea ascutit si tocurile niciodata cui. Chiar dedesbtul gleznei stangi, undeva langa calcai avea o alunita. Alunita e putin spus, era cumva iesita in afara, de culoare maroniu deschis si perfect rotunda. Din cand in cand purta pantofii foarte decupati in varf si i se vedea linia dintre ultimile doua degete. Mi se parea cel mai dragut lucru, era o parte din nuditatea ei. Asa cum la gheise era foarte excitant sa nu-si pudreze ceafa ca sa se vada o particica din culoarea naturala a pielii, asa si la blonda, aceea liniuta miniscula.
De fiecare data descopeream ceva nou. Asa a fost si cand am vazut un semn mic chiar pe incheietura unei maini. Era un fel de litera intortocheata cu virgulite si apostroafe ciudate. Apoi nu a mai fost, disparuse, cumva se stersese, ramasese doar diferenta de culoare a pielii, probabil din cauza soarelui.
Ajunsesem in situatia in care nu mai mergeam la biblioteca pentru citit. Luam o carte oarecare in brate si ma poticneam sprijinit de perete cu urechea atintita la sunetul tocurilor. Calca pe calcai, apoi pe varf si sunetul era cumva ta-c-ta-c-ta-c. Ascultam cum se apropie, se indeparteaza, calca pe varf cand se intindea, puteam sa disting foarte clar fiecare miscare a ei numai dupa sunetul pantofilor.
Apoi s-a intamplat o prostie. Ori racisem, ori din cauza prafului mi se declansase un fel de alergie si imi curgea nasul foarte des. Nu voiam sa ma vada, cred ca nici nu a stiut vreodata ca cineva o priveste pe sub raft. Si intr-un moment de neatentie, cand nu apucasem sa-mi indes servetelul in nara, s-a produs reflexul prostesc de a-mi trage nasul. A fost ca un bombardament de sunete: nasul meu, caderea pachetului de servetele, ea rasucindu-se pe calcaie si apoi un pas apasat in dreapta atat cat sa iasa cu capul de pe randul in care era si sa ma vada pe mine, cu ochelarii atarnand pe nasul rosu infundat de servetele, aplecat cu o privire tampa de tocilar. Ma speriasem ca o pisica care sare de fund in sus cand pocneste un balon. A pufnit-o rasul. Atunci am obsevat ca avea dintii foarte mici si cand radea i se vedeau gingiile. S-a intors cu aceeasi rasucire de calcaie, si s-a pierdut in scartaiala pardoselii.
Am incetat sa ma mai duc la biblioteca, acolo unde se ducea si ea. Stateam undeva la intrare, unde o vedeam mereu, unde era si alta lume, asa ca era imposibil sa se iveasca un moment de intimitate intre noi doi, nu din alt motiv, ci doar de frica. O frica de tocilar bleg.
(No Ratings Yet) Loading ...Amintiri pe-o creanga
Jul 30th
Am 53 de ani, merg pe 60 si am niste parinti de aur. Cand ma simt trista ma duc la ei la cimitir dis-de-dimineata cu cafeaua si pachetu de tigari, si imi aduc aminte de copilarie. Tata nu a fost de acord cu tigarile, si mie imi era putin rusine sa fumez in fata lui, chiar si acum, ma intorc putin cu spatele cand imi aprind tigara
Departe de aleea principala, undeva sub un copac batran, ce ironie, un copac mort printre atatia morti, ma asez langa cruce si incep a povesti. Uneori le spun mici obraznicii facute si pe care nu le-am spus niciodata, sau minciunele trase. Ca atunci cand am spus parintilor cum ca matusa Irina a venit si isi luase inapoi vaza de cristal, de fapt sparsa de mine. Bine ca nu a avut loc niciodata o discutie pe tema asta, si nici matusa nu si-a cerut vreodata vaza.
Era amuzant cand ma trimitea mama dimineata in piata sa cumpar paine calda de la cuptor, si-mi mai spunea sa iau si cate un usturoi sau vre-un kg de rosii, si-mi puneam ata la incheietura sa nu uit, iar pana ajungeam in piata uitam pentru ce legasem ata la incheietura si imi imaginam eu ca probabil trebuia sa mai iau si vinete sau cu totul altceva decat ce imi spusese mama.
Tata ma invatase intotdeauna sa fiu si baiat, cand avea ceva de reparat in casa, ii ceream sa-mi cea si mie ceva sa “surubez”. Primeam cate o placa veche de la vre-un telefon din care scoteam rezistentele sau vre-o bucata de lemn pe care o taiam cu ferastraul si apoi o lipeam cu aracet. Cel mai mult imi placea bormasina si pistolul de lipit.
Mai mereu aveam probleme cu baba de la etajul de deasupra, pe la 2 noaptea se apuca sa mute mobila. Nu prea aveam ce discuta, era cam surda saraca, asa ca ma puneam in balcon si cu pistolul de apa ii udam toate rufele intinse pe sarma si florile
Aici pe aleea asta umbrita, vecinii sunt prea tacuti. Pandele din spate mai tot timpul isi aranjeaza florile, baba Ioana din stanga nu prea primeste vizitatori, vrea sa se calugareasca iar Raluca, studenta care a murit in accident de masina inca invata pentru permisul de conducere. Probabil nu stie ca pe lumea cealalta circulatia este oprita.
Acum mamaie e conectata la Vodafone I C U 300 ca sa vorbeasca cu matusa din Spania. Cateodata intra si pe Skype si face conversatie cu webcam-ul.
Unde ne sunt batranii de altadata?
(No Ratings Yet) Loading ...
Loading ...
Recent Comments