Posts tagged ea
M?
Jul 14th
Stii senzatia aia de arsura cxand vrei sa spui ceva, dar nu poti si incerc sa te abtii si te innebuneste agitatia asta? Cand vrei sa spui atatea si sa faci si totusi.. ceva te tine. Te mananca buzele de emotii, te balbai, te ia cu calduri si ameteli si apoi urmeaza durerile de stomac.
It sucks.
Povestea cireselor
Jul 9th
A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un cires inalt, cu o coroana bogata, tocmai ce-i cazusera florile si facea cirese. Cresteau in grupuri de cate trei-patru, grase si rosii, parfumate de-ti venea sa saruti copacul. Una singura se distingea, mai galbuie, mai slabuta, ca o oaie neagra.
Curand, langa ea a mai crescut o cireasa. Era singura pereche de doua cirese din copac. Crescusera amandoua, se inrosisera si coditele lor erau parca unite pentru totdeauna.
Apoi a aparut o fetita. Bruneta, creata, cu buzele mici si rosii ca doua cirese si pielea alba-alba. S-a urcat in copac si a ales cele doua cirese. Le-a rupt din copac dar fara sa le rupa intre ele, si le-a asezat dupa ureche. A mai stat o vreme urcata in copac in timp ce-si infigea pumnul in cate un ciorchine de cirese si le ingramadea in buzunarele de la rochita.
A sarit repede si a fugit spre casa, a aruncat ciresele intr-un pahar, nu erau multe, atat cat a putut sa prinda in pumnisorul ei, si le-a lasat sub jetul de apa de la chiuveta. Pe cele de la ureche le-a lasat, le purta ca pe cercei si din cand in cand le verifica sa vada daca mai sunt acolo..
Statea pe treptele casei si se juca cu degetele in paharul plin cu apa si cirese. Coditele de la ciresele mancate le aseza aliniate, desena o casuta, din samburi construia acoperisul si in locul unde ar fi trebuit sa fie usa, ii ramasese loc lipsa. Arunci si-a dus mana dupa ureche si si-a scos ciresele. Se uita la ele, o vreme le-a plimbat pe buze, si le-a asezat pe nas, nu-si dorea sa muste din ele. Apoi brusc a prins ciresele cu dintii, le-a smuls din coditele lor pe care le-a asezat la casuta, a plimbat ciresele prin gura o vreme, pana cand au pocnit si au iesit samburii din ele, apoi i-a pus la usita casei.
Au crescut impreuna, pentru putin au fost nedespartite pe urechea fetitei, apoi codita lor comuna statea pe post de varf de acoperis si samburii lor, primii-primii in usa casei.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
Noapte buna
Mar 22nd
Numarasem trei ore de cand ma pusesem in pat sa ma culc si nici gand de somn. Stateam cu telefonul in mana si ma uitam din cand in cand sa vad daca am primit vreun mesaj. Incercam sa fiu atenta la orice sunet din jurul meu: vantul cum sufla si misca un umeras de pe sarma din balcon, ledul de la termostatul din acvariu care se stingea si se aprindea din cand in cand, la sunetul masinilor care treceau pe strada. Intotdeauna masinile de tip papuc aveam un sunet anume. Incercam din cate masini care treceau pe drum sa imi dau seama cate dintre ele sunt asa.
M-am ridicat la un moment dat si m-am dus spre geam. Am dat perdeaua la o parte. Ma gandeam, si ea tot la geam e? Sta cu telefonul in mana? Daca ma intorc in pat, o s-o gasesc acolo? O s-o mai gasesc vreodata? O lumina slaba imi distrage atentia, era telefonul. Nu m-am grabit, asteptasem atat, de ce m-as fi grabit? Era bateria care ma anunta ca telefonul e pe moarte.
Mi-as fi dorit sa aprind televizorul si sa gasesc programul cu teleshopping non-stop, poate-poate ma lua somnul.
A doua lumina. Ma gandeam la baterie, de data asta m-am grabit. Ma suna, nu eram in stare sa o aud, voiam sa citesc, imi lasa loc de interpretare, asa ca i-am respis apelul si i-am zis: “Scrie-mi”. Avea un stil,un acid, un fel de repeziciunie a rautatii, ma gandeam cu cate viteza poate sa scrie un mesaj atat de lung si cu atata rautate. Macar si-atat.
Ma uit iar la ceas, se faceau cinci ore. Inca niciun mesaj. Poate noaptea viitoare.
Conectare
Mar 21st
Cer. Pe cer stele innodate de coada cu umbre misterioase ale pantofilor. O mare stralucinda deasupra. Acoperis. Pe acorperis o patura incalzita de doua pulpe moi, atinse cu regret de doua maini metalice. O bucata de tigla taiata si-mpartita pe de-alungul valurilor ei. Si ploaia alunecand peste ea. Scara. Aruncate pe o treapta, langa sticla de vin, doua tigari stinse la jumate. Urme de ruj. Aer. In aer parfum dulce plutind pe langa caldra corpurilor, fantome ale uitarii. Camera. Aruncate in toate colturile, haine. O raza, doua raze, trei raze care patrund adanc si sfasie obrazul. De la un telefon pierdut, un sunet de avertizare infundat, patru mesaje receptionate. Pat. Asternut sifonat cu urme de calcaie, ciupituri si mangaieri de par, un sforait adanc si vise de plecare. Vise de plecare. De plecare.
Virtual
Mar 16th
Ti-am deschis fereastra de nenumarate ori, nu ai vrut sa intri. Frigul din tine impiedica frigul de afara sa te aduca la mine. Gandurile toate au inghetat, dar nu au incetat sa existe.
Casuta postala
Nov 22nd
Nu te pot suna, vreau sa vorbesc cu tine. Da un semn cand poti.
Te-am auzit, si m-am bucurat tare! Ai o voce faina, multumesc ca m-ai sunat.
As vrea sa ma mai suni, imi place sa te aud.
Sunt eu, am plecat, vorbim peste trei zile, o sa-mi fac de cap..
Hei tu, m-am intors, mi-ai lipsit, dar oricum am fost ocupata cu altceva, vreau sa vorbim!
Neata, acum m-am trezit, am chef de tine..
Te-am sunat, nu mi-ai raspuns, mi-am dat seama ca esti ocupata..
Inca te astept..
Neata, acum m-am trezit, mi-am facut de cap aseara..
Scuze, nu pot vorbi acum, ne auzim diseara, promit sa te sun.
Te-am sunat din nou, te astept, unde esti?
Nu ma astepta, sunt cu cineva.
Sa ma astept
Nov 14th
“Te astept” ti-am zis. Imi doream sa te vad cat mai curand. Imi starnisei o curiozitate mai mare decat cea a unui copil mic in fata unui sac cu jucarii noi. Exact asa ma simteam, ca un copil mic. Sa nu fiu langa tine era ca si cum m-as fi aflat in fata unei cofetarii inchise. Si ca sa vezi ironie, in copilarie cand mergeam cu mama la cumparaturi, niciodata nu ceream ceva. Ea se ruga de mine sa-mi cumpere o ciocolata, ceva. Si daca atunci cand aveam in gand sa mananc ceva si mi se spunea “Ia si din asta” sau “mananca asta”, atunci imi pierea orice fel de chef.
Intotdeauna mi se facea pofta de ceva in momentul in care era pe terminate, nu exista sau era departe de mine.Am un noroc nenorocit sa-mi doresc lucruri sau persoane pe care nu le pot avea fizic.
Refuz ce mi se ofera, vreau ce nu pot lua.
In toate filmele de gen pe care le-am vazut, cand cineva se ducea la intalnire isi facea o mie de planuri, se gandea cum sa abordeze discutia, ce replici sa foloseasca, ce-ar putea zice cealalta persoana si tot felul de pierderi de timp care mai de care mai impresionante.
Eu nu pot asa. Ma gandeam mai demult “poimaine ma duc la intalnire, nu o sa pot dormi de emotii”. De fiecare data cand m-am gandit asa, nu s-a intamplat. Nu-mi trecea nimic prin cap, poate doar vreo melodie idioata. Stiam exact la ce ora sa plec de acasa, cu ce sa ma imbrac, cat timp voi face pe drum. Sunt o fire calma, nu ma panichez si nici nu mi-e frica de nimic.
Mi-aduc aminte la liceu, participam cu trupa de teatru la un festival. Vestiare nu aveam, timp de pregatire nu, aglomeratie, urlete si haos. venea randul nostru sa intram. Prima scena a decurs ok. Acum era proba de foc, alt decorc, alt machiaj, alte costume, timp foarte scurt. Toti alergau, isi cautau hainele, urlau dupa decor, lumini, eu mi-am gasit hainele din prima, mi-am aranjat scena imediat, eram gata. Asta m-a facut sa-mi para rau. Poate imi doream si eu sa fiu agitata, sa am trac, sa nu stiu.. Oricum am tras si o portie de ras cand s-a deschis curtina si unul din personaje nu era gata asa ca toti spectatorii l-au gasit cu pantalonii in vine si camasa pe un umar. Mi-aduc aminte ca in ziua aia cineva imi furase o bluza din culise.
Am plecat mai devreme de acasa pentru simplu fapt ca nu aveam ce sa fac. Cum am zis mai devreme, nu-mi trece nimic prin cap inainte de o intalnire. Aud aceeasi melodia talamba si atat. Am stat putin si m-am jucat cu Google. Cica mai nou, desteptii astia au descoperit apa pe luna, si probabil au gasit si protozoare acolo, purtatoare de A/H1N1. Asta einternetul, asta e lumea in care traim, voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Si-am plecat zic, am mers cu metroul pana la gara si de la gara am luat-o pe jos pana in parc, si in parc erau boschetari pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Stateam pe bancasi nu auzeam. De fapt nu ma auzeam pe mine. Eram constiente de ce se aflain jurul meu. Un porumbel tragea dintr-un covrig, un aurolac lingand o punga de pufuleti, un ceas stricat si multa verdeata mirosind a pipi de caine pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna. Si nimic altceva. Ma gandeam ca daca dau un tur al garii trece timpul mai repede. N-a trecut. atarnam de-o bordura si ma scurgeam precum ceasurile lui Dali, ma, si pe bune daca imi trecea ceva prin cap. Ba nu! mint! Pentru o secunda m-am gandit ca poate asteptarea trebuie sa ia sfarsit si sa ma duc la veterinar cu broasca testoasa. O saptamana si jumatate faca sa faca treaba mare deja devine ciudat.
Peste trei minute vine trenul. Moment critic in care te gandesti daca iti miroase gura sau daca nu cumva te-ai uitat gresit in calendar si ai gresit ziua. Nici la asta nu ma gandeam.
Ma rog, m-ai vazut, m-ai luat in brate si ti-a si dat borsul pe nas. Bine fac eu ca nu ma stresez. Uite ce poti pati. Arata tricoul ala pe tine scos parca din proiectele de renovari. Niste pete prelinse cumva uniform, interesant model cat timp a fost proaspat. Cand petele s-au transformat in ceva maro si scortos, era mai degraba un tricou jegos si atat. Am mers sa bem un ceai sa te linisteti, ti-am cumparat si o gogoasa si apoi am mers la mine.
Ce nu intelegeam eu era de ce iti ascundeai fata. Nu te uitai in ochii mei si nici nu ma lasai sa te privesc.
De multe ori ma comport ca un balon. Ma umflu, ma umflusi apoi in loc sa pocnesc, rasuflu incet asa pana nu ramane decat un cauciuc ridat si deloc interesant.
Imi doream mult sa te vad si din clipa in care ne-am intalnit, parca m-am linistit de tot, nu-mi mai era dor, nici interesata nu eram, nici nimic. Stiam ca erai cu mine si atat.
Am adormit uitandu-ne la El Greco. Dragut film. Asta urma sa-mi spui tu, ca eu oricum ma culcasem dupa prima pauza publicitara.
M-ai trezit cand eram la jumatatea drumului, undeva aproape de Rosiori. Nu prea aveam semnal la telefon, dar imi doream sa te aud. Mi-ai zis ca cica au descoperit apa pe luna. “Sa ma astepti” ti-am zis.



Recent Comments