Nu, n-a cazut nimic pe mine la niciun cutremur. Sunt bine, sanatoasa.

Sambata trecuta m-am intors acasa, numai ca am avut probleme cu conexiunea la internet si pana astazi nu am reusit sa rezolv nimic.

N-am facut nimic important in Grecia, chiar a fost  o calatorie degeaba, m-am mai si imbolnavit de la apa rece.

V-am promis poze, stiu. Maine le uploadez pe Flickr si vi le arat.

Mai am de stat luna asta. In jur de 31 iulie-4 august imi iau zborul. Chiar ii rog pe cei care se pricep la companiile aeriene sa arunce cu ceva spre mine sa ma sfatuiasca cu una cu doua.

Intre timp, poate gasesc pe cineva care vrea o catelusa de 9 ani, o boxerita blanda care plange dupa afectiune. Imi pica greu s-o chinui in avion si s-o tin acolo in caldura aia.. Poate totusi, macar niste bunici iubitori?

Habibi m-a lasat singura 10 zile, a plecat prin strainataturi la vizitat orasul Praga. Asa ca cei care vor sa-mi ureze drum-bun si Doamne-ajuta sau sa-mi umple frigiderul pentru ultimele saptamani ma gasesc disponibila.

Altfel, mi-a fost dor de voi, zau!

Acum cateva saptamani, Grecia a tinut-o numai in cutremure. Ieri au fost alte 3.  La 9 dimineata unu de 5,9 grade, la 3 dupamiaza unul de 5,7 si la 5 dupamiaza unul de 5. Primele doua nu le-am simtit ca dormeam, dar la 5 dupamiaza, eu ma aflam in oras.

N-am simtit nimic, dar incepuse sa bata vantul si s-a auzit ceva ca niste tunete. Ma gandeaam ca poate vine furtuna, dar era soare si cer senin. Abia seara mi-am dat seama ca a fost cutremur, dupa ce am aflat de la stiri.

Din cat am inteles n-a fost ranit nimeni. Orasul in care stau a fost inconjurat de epicentrele cutremurelor, dar undele n-au ajuns pana aici. Doar am auzit. Si treaba aia cu vantul era din cauza polaritatii pamantului..

Cica s-ar putea sa vina unul mare, acum eu sper sa ajung acasa intreaga..

Glumeam! Salutari din Πυργος Pyrgos!

Inainte de toate, sa-mi scuzati greselile din scris, pentru ca e tastatura slim, pe baterii, bateriile sunt pe terminate si eu ma descurc cam greu.

Azi e joi,nu? Adica ieri am ajuns aici. M-au rupt 24 de ore de drum cu autocarul, chircita de numai puteam, langa o baba enervanta, ca nu am gasit 2 locuri libere sa stau langa mama..

Trecem peste, am reusit dupa multe ore sa ma mut langa mama.

In drum spre Giurgiu, undeva printr-un satuc uitat de lume, in stanga se facea o strada numita Strada Sperantei, care era luuuuunga si pustie. Ma gandeam daca nu cumva e vreo chestie subtila..

In vama am stat 2 ore. Am murit de nervi, aglomeratie, caldura de ma topeam, in fine..

Bulgaria parca era parasita. Abia vedeam pe la cate o bodega 2-3 oameni, in rest, satele gri, triste, goale.. Nici macar stele nu erau pe cer.

Pe la 2 cred, am intrat in Grecia, deja alt peisaj, alta atmosfera..

Am incercat sa adorm, m-am chinuit,mi s-au unflat picioarele, am dat 10 euro pe o cartela  de Vodafone caree avea  numai 1 euro credit pe ea, si apoi am mai dat inca 20 de euro sa o incarc, ca sa pot vorbi in tara.. Ca dracu.

E cald de mori aici. Pana acum n-am facut nimic. am iesit azi putin in oras, dar in rest dorm.

Am vrut sa va scriu ieri, dar nu gaseam parola de la Wp. Poate maine scot niste poze.

Va pup, si va mai scriu.

p.s: Habibiiiiiiiiiiiii, mi-e dor de tine, fa!

Probabil ca atunci cand cei mai multi dintre voi veti citi postul asta, eu voi fi deja undeva prin Bulgaria, sau poate chiar la greci.

Am la bagaje de sta vantul: 2 cutii mari, trollerul cu hainele pentru saptamana asta si inca 4 genti cu hainele de iarna, farfurii, cani etc..

Mi-am luat sedative ( nu cine stie ce, sunt niste pastilute de supt care se numeste Sedatif PC, si care cica te ajuta sa te linistesti si sa dormi, aiurea, am luat aseara 3 si n-am dormit deloc) , care intr-un final sper sa ma ajute sa dorm in autocar chiar daca raman intepenita..

Am luat aparatul foto, pai trebuie sa va aduc si poze, nu?

Clepsidra de la gat i-am incredinta-o lui Habibi, sa aibe grija de ea pana ma intorc..

Si cam atat. Va scriu miercuri sau joi, cand prin putin timp.

Va pup!

P.s: Sper ca intr-o saptamana maxim sa ma intorc.

Of, ma doare asa de tare ca trebuie sa va spun..

De la inceputul semestrului al-doilea tin asta in mine. Nu multi stiau, insa o sa incerc sa va fac sa credeti altceva..

Plec. De tot., dar nu cu tot. Las multe in urma, multe frumoase.

Si acum sa nu mai fiu atat de evaziva.  Am vandut casa, cu totul. Am terminat cu scoala, mama a terminat cu munca. Plecam de tot in Grecia. O luam de la capat. Acolo sunt singurele rude apropiate, si mama a dat intr-un fel de paranoia referitor la moarte, ca daca moare maine eu raman singura si nu ma ajuta nimeni. Ma innebuneste.

Bun, saptamana viitoare plec cu ea sa caut casa in oras la matusile mele.Asa ca m-am apucat sa fac curat si sa strang, sa facem cutii si bagaje, sa ducem o parte din lucruri. Incep acum sa cotrobai prin dulapuri si sertare, si poate fac un “Room Sale”, nu pe bani, normal.

O sa va anunt exact cand plec de tot, apoi o sa fie iar o pauza pana imi iau calculator, si bag internet si etc…

Ganditi-va ca am castigat la loto si am plecat intr-o vacanta prelungita in Grecia, la plaja..

Eu nu citesc deobicei. Pur si simplu, cand eram mica ma plictiseam groaznic, iar acum nu prea simt nevoia. Nu e vorba ca n-am incercat sau ceva, dar “transa” aceea se pierdea pe parcurs. De cand cu Habibi aparut nu foarte brusc in orizonturile panoramei  mele despre viata asta care arata ca o electrocardiograma, am inceput sa citesc. Sunt de parere ca viata nu trebuie citita, ci traita. De ce sa invat din experientele citite, cand pot foarte bine sa le simt si eu? El citeste, asa ca nu stiu din ce motiv simt nevoia sa citesc si eu. Or fi si alte motive mult mai plauzibile, dar acum nu vor sa mi se arate.

Bon. Aseara am luat prima carte care mi-a picat in mana din biblioteca. Adela de G. Ibraileanu. S-a considerat a fi un mic roman autobiografic, dar nu este decat o analiza personala a acestei Adela. Cem-a surprins? Intr-un mod absurb ma regasesc in personajul lui Ibraileanu, si intr-un mod si mai absurd m-am indragostit de Adela. Nu ma trimite cu gandul la nimeni, ci pur si simplu m-am indragostit de ea. Idealul feminin? Era frumoasa si desteapta si stia cum “sa-ti intoarca capul” ( la figurat).

Am observat ca atunci cand ti se prezinta despre cineva, intr-o analiza succinta, ori ajungi sa displaci persoana prezentata, ori sa o indragesti. Mie imi place mult Adela. Nu cartea, ci personajul.

Inca n-am terminat cartea, si nici nu cred ca ma grabesc sa o fac. Cred ca voi reciti Adela, mult timp de acum incolo. Am innebunit. M-am indragostit de imaginea scrisa a unei femei.

Offtopic: Oficial simt ca trebuie sa ma comport ca o persoana matura. Ma simt ciudat ca spun asta, dar pana acum, consideram ca ma comportam ca o matura chiar daca aveam 13 ani. Acum ca urmeaza 18, e cu totul alta poveste. E necesar sa fiu. Ce urat..

Mie! Nu ma cheama nici Elena nici Constantina, dar implinesc 17 anisori.

Azi noapte am visat ca era ziua mea si ca nimeni nu-mi spunea “La multi ani”, nici mama, nici tata, nimeni nu-si amintise de ziua mea. Si de fapt, ziua mea era a doua zi.

Am vazut porumbei. Si alataieri, si ieri, si azi, si poate maine si in fiecare zi dupa aceea. Am vazut banci sub crengi acoperite de soare  si am vazut timpul. Apoi am vazut totul de parca m-as fi aflat in fata unui diapozitiv cu toate pozele diferite ce se derula cu repeziciune in fata mea. Si eram oarba.

Toate ideile mele se termina cu o contradictie. Nu stiu de ce, dar asa e, am observat ca si intr-o discute, imi dau dreptate la inceput, apoi remarc ca punctul meu de vedere e unul prost, insa eu tot imi sustin cu vehementa parerile, apoi fug pentru ca stiu ca sunt slaba.

Nu m-am hranit in ultima vreme, sau poate n-am nimerit destinatarul, si in loc sa bag furculita in gura, mi-am bagat-o in ochi. Si am devenit oarba. Apoi pleoapele au devenit din ce in ce mai grele si mangaierea de pe buze ma trimitea cu gandul la ceva ancestral, la o iapa cu un mar in mana, si cu zambet de copila, insa surasul ei ascundea ceva pervers..Apoi am vazut din nou roscata cu pielea alba ca matasea intinsa intr-un pat cu baldachin si am stiut ca o iubesc. Am stiut ca rosul parului ei era de fapt sangeriul venelor mele ranite. Ah cat de teribilista pot sa fiu.

N-am fost niciodata o vicioasa si stie si el, insa a reusit sa ma sedeze si sa intru de atatea ori in sevraj, sa vreau mai mult, sa pompez putere. Apoi am avut o insomnie cu dureri crunte de cap si am plans. Am plans cu bani, practic de pe genele mele atarnau monede si din fumul tigarii mele ieseau chinezoaice. Cum poate sa iasa o chinezoaica din fum? Sau bani din lacrimi. E o porcarie.

De fapt toate gandurile astea servesc la nimic. Si sa stiti ca nimicul asta e maaaare.  E un fel de patrat impartit in doisprezece patrate opuse la varfuri, fiecare loc gol cerand cate ceva. Apoi visam ceva urat si ma trezeam plangand, iar si iar.

Si nimic din ce as putea povesti n-ar putea exprima tot ce am in cap. E un fel de exprimare a inexplicabilului.  Si totusi scriu, pentru ca literele imi sunt la indemana. Imi e mai uspr asa, nu-si poate da nimeni seama daca sunt slaba, insa eu recunosc treaba asta. E o falsa confesiune, stiu. Chiar daca spuneam ca nu e asa, stiu care e adevarul. M-am cunoscut si am fost dezamagita. Apoi m-au cunoscut si altii, si altele. Si fiecare partida avea magia ei, tigarile ei, gustul si mirosul ei. Ale ei, pentru totdeauna cu bomboane de ciocolata in emotia examenului.

Si am mers mai departe, si adidasii s-au scofalcit, si mi-am cumparat altii.