Mi-e dor de zilele alea cand veneam de la scoala chititta sa intru pe blog sa scriu, sa citesc, sa comentez. Ce sa fac daca timpul asta nu tine cu mine.

Sa va spun ca ieri am fost cu clasa si cu diriga in Cismigiu, asa, la ora de dirigentie. Ne fac foarte bine genul asta de iesiri, ne mai apropiem , chiar daca multi ne cunoastem de mult,,cred ca ati inteles ce am vrut sa spun.

Si mergand noi spre Cismigiu cu toata clasa, si cu Habibi de mana, spre Cismigiu, am trecut pe langa Piata Constitutiei si falnicul monument Cartoful Infipt.

I-am zis Laviniei: “Vezi tu banca aia de acolo? E banca unde mi-a zis Habibi prima data ca ma iubeste!”

Apoi am trecut pe langa Sala Palatului si i-am zis Laviniei: ” Vezi tu intrandul ala acolo? Eh, de acolo se face o straduta unde sunt niste trepte. Acolo am sarbatorit Craciunul cu Habibi si o sticla de vin”

In Cismigiu, fiecare ba cu bicicleta, ba cu pejosu’, ne-am dus la saltele.Sa vezi acolo zbuciumeala, mi-am agitat creierul in lichidul cefalorahidian. Am mai stat un pic, si eu si Habibi ne-am indreptat spre biblioteca, asa ca o plimbare de seara.

Nu stiu de ce dar am impresia, de fapt o senzatie, ca ceva e pe moarte si stau cu frica pe marginea patului ca in ultimul moment sa pot resuscita.