[...] sa mananc la iarba verde, sa dorm dupa masa la malul unui rau, sa mananc piersici, creveti, cornuri, orez vascos, sa inot, sa dansez, sa-mi cumpar pantofi, lenjerie, parfum, sa citesc ziarul, sa casc gura la vitrine, sa iau metroul, sa pandesc ceasul, sa te imping cand te lafai in tot patul, sa intind rufele, sa merg la Opera[...] la Viena, la cumparaturi in supermagazine, sa fac gratare, sa fac galagie ca ai uitat carbunii, sa ma spal pe dinti o data cu tine, sa-ti cumpar chiloti, sa tund gazonul, sa citesc ziarul peste umarul tau, sa nu te las sa mananci prea multe alune, sa fac pe proasta, sa strancanesc, sa culeg mure, sa gatesc, sa port sari, sa lucrez in gradina, sa te trezesc iar pentru ca sforai, sa ma duc la gradina zoologica, la piata de vechituri, la Paris, la Londra, sa-ti cant sansonete, sa nu mai fumez, sa te rog sa-mi tai  unghiil, sa cumpar vesela, prostii, lucruri care nu folosesc la nimic, sa mananc inghetata, sa ma uit la oameni, sa te bat la sah, sa asculg jazz, raggae, sa dansez mambo si cha-cha-cha, sa ma plictisesc, sa fac fite, sa stau imbufnata, sa rad, sa te rasucesc pe degete, sa caut o casa cu vedere spre pajiste cu vaci, sa umplu cu nerusinare carucioarele la magazin, sa revopsesc tavanul, sa cos perdele, sa stau la masa ceasuri intregi discutand cu oameni interesanti, sa te tin de barbita, sa=ti tund parul, sa smulg buruieni, sa spal masina, sa vad marea, sa revad filme vechi romantioase, sa te tot chem, sa-ti vorbesc pe sleau, sa invat sa tricotez, sa-ti tricotez un fular, sa desir oroarea asta, sa adun pisici, caini, papagali, elefanti, sa inchiriez biciclete, sa nu le folosesc, sa stau intinsa in hapac, sa recitesc povesti pentru copii de pe vremea bunicii, sa beau margarita la umbra, sa trisez, sa invat sa folosesc un fier de calcat, sa arunc fierul de calcat pe feerastra, sa cant in ploaie, sa fug de turisti, sa ma ametesc, sa-ti spun tot adevarul, sa-mi amintesc ca nu orice adevar trebuie spus, sa te ascult, sa-ti dau mana. sa-mi recuperez fierul de calcat, sa ascult textele cantecelor, sa pun ceasul sa sune, sa uit geamantanele, sa ma opresc din alergat, sa duc gunoiul, sa te intreb daca ma mai iubesti, sa discut cu vecina, sa-ti povestesc despre copilaria mea, sa fac bucatele de paine pentru inmuiat, sa scriu etichete pentru borcanele de dulceata..[...]

Zambeam, dar, de fapt, atata dorinta, atata energie ma paralizau. Zambeam totusi. Stia sa spuna lucrurile asa de nostim, de spiritual si dupa aceea imi pandea reactiile. Pe una din pagini, inghesuit intre “s-o pornesc de la zero” si “sa lipesc fotografii”", era si “un copil”, asa, fara comentariu. Am continuat sa inspectez imensa lista fara sa reactionez cumva, in timp ce ea isi musca buzele.