Oamenii. Societatea. Ce rezulta din imbinarea acestor doua? Niste reguli de etica si morala, care ii obliga pe UNII sa actioneze intr-un anumit fel, respectiv, sa uite sa fie oameni. Se raporteaza strict la societatea in care traiesc.

Ce inseamna societatea pentru ei? Uuh Doamne!, PARADISUL: interesul, scopul, mijloacele, MINCIUNA!

Mi-e sila sa vad turme. Oamenii astia sunt morti din punct de vedere spiritual.Au devenit roboti indoctrinati. Isi permit sa se situeze intr-o pozitie superioara noua, oamenilor simpli, in conditiile in care ei sunt nimic? In care ei nu valoreaza nimic! Sunt ca niste paraziti infecti care se lipesc de noi si ne distrug. Niste dependenti..

Oamenii astia, au toata mila si compatimirea din partea mea.

Mult tam-tam degeaba. Să mă mai trezesc astăzi după ce că eram obosită că m-am dus la şcoală degeaba, ca la staţia de metrou Piaţa Romană, metroul s-a oprit şi nu mai circula până la Piaţa Unirii. Ia-o pe jos. Prin ploaie.

Ce e cu Samitu’ ăsta frate? Panica, haos, şi zic panica serioasă tătică, cu lume multă, agitaţie, pfuaa.. După ce că suntem noi speriaţi de bombe aşa din născare, se mai anunţă şi samitu’ ăsta să ne bage in sperieţi. Ete domne, ca să vezi români, e nevoie de un eveniment de aşa importanţă, ca să ne aducă şi nouă 3 poliţişti în intersecţie şi 2 ambulanşe, că altfel tată, te mănâncă toţi câinii şi te fură un cartier întreg bine merci.

Bun, trecem peste faptul că mă agasează rău treaba asta cu porcăria de mai sus. Mâine e UNU APRILIE. Ziua păcălelii, Poisson d’avril, astea. Vă roagă mama ceva! Să nu o speriaţi, că inima ei e defectă si nu rezistă. Pe bune!

Ah acum mi-a picat fisa! Ca să vezi nenorocire! Aveam programată o “glumiţă” pentru doamna dirigintă, păcat că pleacă cu ocazia Sfintelor Sărbători de Summit-ul Nato. Ete cum ne strica aştia planurile.

În altă ordine de idei, revenind la samit şi Metrorex, nu ştiu dacă circulă mâine metroul, deci nu ştiu dacă mă duc la şcoală, ceea ce ar fi extraordinar de bine!

Care ştie ceva, să arunce cu ceva în mine!

Ciudat titlu in aparenta. Am sa va scriu despre ce concluzii am tras eu in ultima perioada de timp in legatura cu familia ( nu a mea, in general, ca notiune) .

Conform dictionarului: FAMÍLIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor înrudite, care sunt din acelaşi neam; rude de sânge, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la bază căsătoria şi este alcătuit din soţi şi copii.

Teoretic, ce ar trebui sa fie familie pentru un copil? Locul de unde porneste sa se intoarca, unde se simte cel mai in suguranta, unde are ce manca si unde dormi. Locul unde ii este permis sa ceara sfaturi si sa poarte o discutie. Locul unde il asteapta parintii, iubindu-l.

Ce a ajuns o familie in ziua de azi? Un iad pentru un adolscent. Un fel de ultima instanta unde ajunge dupa ce vine de la scoala. Nu ne putem lega de casa propriu-zisa, e vorba de persoanele care conlocuiesc acolo. Spun “conlocuiesc” si nu ” convietuiesc”, pentru ca in cele mai multe cazuri intre cei doi parinti nu mai exista acea legatura sociala numita ” casatorie” . Familia ajunge sa fie azi, locul de unde cei mai multi adolscenti fug si nu vor sa se mai intoarca, sau daca o fac, o fac obligati sau din frica. E locul unde are parte doar de injurii, batai si descurajari.

Cum ar trebui sa fie o mama? Blanda, calda, asucltatoara, ocrotitoare si as putea continua cu adjectivele astea la nesfarsit. Esential este sa fie langa copil atunci cand are nevoie. Sa-i ofere dragoste, sa-l incurajeze, sa aibe incredere in el.

Cum ar trebui sa fie un tata? Pentru orice copil tatal ar trebui sa fie un model in viata. Sa fie omul in care are cea mai multa incredere, care il invata si ii da numai sfaturi bune.

Ce au ajuns parintii azi? Tatal este un alcoolic fara scrupule care isi bate nevasta regulat, de doua ori pe zi. O data dimineata pentru ca se trezeste mahmur si e nervos si o data seara pentru ca este beat. Nu mai munceste de mult, dar mai pleaca din cand in cand de dimineata pana seara si reuseste sa mai castige un ban, cine stie de unde. E omul care isi bate copilul pentru simplu fapt ca poate e inchis la magazinul din colt de unde el isi lua berea. E omul de care ti-e mila si sila.

Mama a devenit isterica. Poate si putin paranoida. Se lasa calcata in picioare de omul care la biserica i-a jurat iubire vesnic. Plange zilnic, cam de trei ori pe zi, inainte sa se trezeasca sotul, dupa ce pleaca si dupa ce o bate de seara, dar tot nu face nimic. E o persoana slaba, e o carpa de sters praful acum. Urla si la copil, destul de regulat. Inainte sa plece la scoala si dupa ce vine, pe motiv ca iar s-a imbatat ta-su.

Ce devine un copil acum, dupa toate astea? Devine un instabil, un om slab incapabil sa reuseasca ceva vreodata in viata, pentru ca pur si siplu natura mediului in care a trait nu l-a ajutat. N-a fost incurajat niciodata. Uraste notiunea de familie si evita sa cunoasca parintii colegilor pentru simplu fapt ca realizeaza ca oriunde e mai bine ca acasa, si ii este rusine de parintii lui. Instabil psihic spuneam si aici ganditi-va la o persoana violenta care nu socializeaza aproape deloc. Asta face familia dintr-un copil.

Suntem rezultatul educatiei care o primim de la voi! Asa ca nu va mai bateti joc de munca voastra. Cum sa raman indiferenta cand o femeie urla la un copil de 3 ani cerandu-i explicatii pentru ceva, dupa care ii mai si arde o palma scurta. E doar un copil, la 3 ani nu pot sa ai capacitate de discernamant. Daca esti parinte, si la randul tau nu ai avut o copilarie si o educatie tocmai potrivita, pai fa exact opusul mai frate daca nu vrei sa ajungi ca ai tai. Ofera-i copilului tau ceea ce tu poate nu ai avut parte. Ofera-i incredere si sprijin.

Nu suport cuvantul “pa“. Nu stiu daca e o fita dar pur si simplu mi se pare un cuvant sec, trist, pe care il asociez cu o durere plata. Imi lasa un gust amar. Asa ca mai bine nu-mi zici PA. Poti sa nu mai zici nimic. Deobicei, ca formula de incheiere folosesc “Te pup“, ” Noapte buna“, “Mai vorbim” sau ” La revedere” in cazuri formale.

Nu suport banii. Cand aud de bani mi se face o greata teribila, mi se ridica parul in cap, si simt cum intreg creierul imi zvacneste. Cum poti tu sa fii apreciat ca fiind un doctor de exceptie daca accepti bani de la pacientii tai? Se presupune ca faci asta din pasiune, nu? Pai cum, cand tu profiti de boala oamenilor? Ce daca ai salariul mic? Bolnavii aia veniti de la Dalga din Deal care traiesc doar din mulsul vacilor si care se imprumuta de 2 milioane de lei ca sa-i faci tu bine, ce sa mai zica? Tu ca preot care se presupune ca trebuie sa propovaduiesti cuvantul lui Dumnezeu ( care de altfel nu e decat un mijloc de manipulare in masa) ii ceri bani omului sa ce? Sa-l aduci pe Dumnezeu mai aproape de el? Pai scuza-ma, dar ologul ala care nu se poate ridica din pat e considerat necredincios daca nu vine si nu pune acatist de 10 mii la biserica? Credinta e in sufletul oamenilor, nu la biserica. Tu ce faci? Vinzi credinta? Dumnzeul tau ce zice despre chestia asta?

Nu suport sa ma gandesc la viitor. Ce rost are? Oricum vine, de ce sa ma gandesc la el mai devreme decat trebuie? Da, ma mai gandesc la  Ce s-ar intampla daca..? Adica ma gandesc la o cauza din prezent care ar declansa ceva ce ar afecta viitorul, la ipoteze. Dar nu reusesc sa le duc la bun sfarsit. Pentru ca pur si simplu nu pot stii cum as (re)actiona la momentul respectiv. Nu ma cheama Nostradamus. Eu doar traiesc in prezent.

Nu suport persoanele care judeca dupa aparente. De fapt, nu judeca, isi fac idei preconcepute, ca nu e nimeni in masura sa judece pe nimeni. Eu oricum am incetat de mult sa ma agit sa le deschid ochii celor care si-au facut o prima impresie gresita despre mine. Daca atat ii duce mintea, sa fie sanatosi. Nu ma cobor la nivelul lor. N-am nimic de demonstrat nimanui. Decat mie.

Nu suport perfectionistii. Fratilor, degeaba incercati, ca nu va iese. Va asigur! E ok sa te straduiesti sa fii mai bun. Sa-ti depasesti limitele. Dar fa-o pentru tine! Lumea e plina de defecte, ce oi vrea acum? Sa stai sa bibilesti orice obiect,sa-l cauti de imperfectiuni ca dupa sa constati ca nu e destul de bun pentru tine. Obisnuieste-te cu ideea ca traiesti intr-o lume bolnava in care societatea nu-ti permite sa traiesti dupa propriile tale reguli. Trebuie sa te adaptezi. Daca incerci sa te razvratesti nu vei parea decat un prost.

Nu-i suport pe cei insistenti, care se milogesc si sa vaicaresc. Ce oameni sunteti voi ma? Pai ala care n-are casa, doarme sub cartoane, e mort de bolnav si n-are ce manca ce sa mai zica? Ala cui sa se planga? Nu sunteti decat niste prefacuti, niste incompetenti. Daca poti sa ajuti, fa-o pentru ca te vei ajuta si pe tine, nicio fapta buna nu ramane nerasplatita, asa cum nicio greseala nu ramane nepedepsita.

Atunci cand te-ai certat cu cineva, te-ai gandit ca poate tocmai atunci avea mai mare nevoie de tine? Cand a urlat maica-ta la tine, te-ai gandit ca e suparata ca n-are cu ce sa plateasca intretinerea sau nu stie cum sa-ti puna tie mai repede mancare pe masa? Te-ai gandit ca atunci cand ai fost nedreptatit, chiar ai fost vinovat pentru ceva? Te-ai gandit vreodata ca atunci cand ai spus ca-ti urasti tatal pentru ca nu a facut nimic pentru tine, ai facut o mare greseala? Pentru ca tocmai ala e felul lui de a-ti arata ca te iubeste. Atat poate el. Poate si el cand era mic parintii lui n-au stiut cum sa-i ofere dragoste, si de aceea si el e stangaci in chestia asta. Te crezi destept? Atunci incearca sa privesti lucrurile si din alte puncte de vedere. Nu mai fi limitat! Nu mai face pe incapatanatul, mai lasa de la tine.

Iti inteleg perfect durerile, nici eu nu sunt decat un om mai mic care a realizat ca lumea nu e nici roz, nici alb-negru. Imi place sa cred ca lumea e formata din griuri colorate ( asta daca ai cateva cunostinte legate de pictura). Singur n-o sa fi in stare sa schimbi lumea.

De fapt, lumea n-o sa se schimbe deloc. E de asa natura incat sa nu accepte niciun lucru bun, ci doar la nivel microscopic.

Tineti minte de povestea cu mama, si salvarea si Spitalul Militar, nu? Eh, am scapat de una am dat de alta.

Anul trecut tata a fost operat de cancer , a facut citostatice, in jumatate de an s-a curatat. Problema e ca se pare ca a revenit cancerul..

Mama l-a sunat pe doctorul care l-a operat pe tata, i-a spus ce si cum, si domnu doctor i-a spus mamei ca trebuie internat de urgenta. Bun, trebuie trimitere de la doctorul de familie. Ma duc cu mama la policlinica. Asistentele la fisier mancau fursecuri. Banuiesc ca era ziua cuiva.

Mama: Buna ziua, Dna doctor Qzdfjvbr?
Asistenta: La 3..
Mama: Da bun, dar am nevoie de o trimitere de internare urgenta..
Asistenta: Pai nu stiu.. (dand din umeri)..la 3..
Mama: Pai e urgent doamna, trebuie internat ca sangereaza..
Asistenta: ( da din umeri..)
Mama: E ca in desene animate..dati din umeri..
Asistenta: Pai si eu ce sa fac?
Mama: Cum ce sa faceti doamna..
Asistenta 2 ( care era dupa colt) : Cine sangereaza domnisoara?
Mama: Da buna ziua, sotul doamna, a fost operat …..bla bla

O tineau una si buna cu ora 3, mama nu era dispusa sa vina la ora 3..Pana nu le-a facut scandal nu a rezolvat-o.A luat in sfarsit trimiterea.

De data asta n-o sa mai fie vorba de Spitalul Militar care au externat-o pe mama dupa cateva zile si nici acum nu stie pentru ce au diagnosticat-o. E vorba de Spitalul Panduri si de un domn doctor foarte bun.

M-a intrebat mama cati bani sa dea la doctor inainte si mi s-a sculat parul in cap pentru ca eu nu concep asa ceva..Numai cand aud de bani simt cum tot sangele mi se urca in cap si mi se inrosesc urechile si imi vine sa urlu cat ma tin plamanii..

Incep sa cred din ce in ce mai mult ca rostul meu e sa umblu prin spitale. Lasa ca ma fac eu mare si ajung doctor si le dau afara pe toate asistentele alea tampite care isi bat joc de noi. Pai fir-ar mama voastra a dracu’…

Nu, n-am gresit proverbul. Cam asa as descrie eu cum functioneaza sistemul mediului in care traim. O sa vedeti despre ce aberez eu aici.

Se ia una bucata persoana imbolnavita brusc. De exemplu mama mea. De vreao doua zile tuseste de parca muta mobila prin casa, are dureri de gat, de plamani, de oase, de spate, de coloana, are febra in sfarsit, o viroza foarte nasoala. Nu urmaresc eu sa ma plang pe aici ce a patit mama, o sa vedeti voi ce vreau sa subliniez.

Azi la 10:00 am plecat sa ma intalnesc cu tipa care a infiintat clubul nostru de voluntari sa mergem sa ne prezentam proiectele la un alt liceu sa mai recrutam voluntari pentruviitoarele activitati. Mama urma sa sune la salvare pentru ca ii era atat de rau incat nu se putea da jos din pa si nici nu stia ce medicamente sa ia ( mama se pricepe foarte bine la chestii de genul, dar situatia a facut ca ea sa fie pusa in postura in care nu stie ce sa faca).

La ora 12 a sunat la salvare, a solicitat o interventie si s-a pregatit sa vina salvarea. Am sunat-o de la scoala sa o intreb daca a venit masina, inca nu ajunsese. Era in jur de ora 14-15:00 banuiesc. Am mai sunat-o de vreo 2 ori, salvarea tot nu venise.

La ora 19:00 am ajuns acasa, se facusera 7 ore de cand salvarea trebuia sa apara. Mama daduse deja 6 telefoane ca sa urgenteze situatia. Au spus ca s-a shcimbat tura, ca sunt foarte multe solicitari, ba ca nu a plecat masina, multe.

O colega de-a mamei, care stie numele doctorului de la aia, unde sunt ambulantele ca nu gasesc acum cuvantul, a sunat la 961 si le-a spus ca este nepoata domnului doctor si ca are o colega bolnava care a mai sunat de cateva ori si ca ar fi trebuit sa ajunga cineva.. I-au spus aceleasi lucruri.

La ora 21:00 am imbracat-o pe mama si am dus-o la Spitalul Militar la Camera de Garda-Urgente. Indrumata de o cunostinta a aceleiasi colege, s-a dus la un domn asistent de acolo si i-a spus doleantele. A consultat-o, febra ii scazuse, si a trimis-o la o alta sectie.

Banuiesc ca stiti cat de mare e Spitalul Militar, de fapt as putea spune ca e un cartier intreg. Undeva printr-un colt opus Camerei de Garda, a ajuns si mama la respectiva sectie. Asistenta a chemat doctorul, a consultat-o si a internat-o direct. A bagat-o la perfuzii, i-a luat sange, in fine. Banuiesc ca o sa faca si o interventie chirurgicala..

Deci da domne’, poti sa mori ca nu zice nimeni nimic. A, nu mai spun de spaga data catorva asistente, doctori..

Adineauri, ( ora 1:30) suna telefonul:

“ -Alo, ati solicitat salvarea, in strada…acum vine. - Da doamna, acum dupa 13 ore, nu mai e nevoie multumesc, am internat persoana in cauza..”

Imi spune repede un ” Pa la revedere sanatate” si-mi inchide ..

Sa ai lepra sa-ti cada mainile, picioarele si urechile ca nu vine nimeni la tine..Sa ai copilul bolnav si sa nu stii ce sa faci, la fel.

P.S.- Nu va sfatuiesc sa apelati salvarea de la PULS. Costa in jur de 2 milioane sa se deplaseze pana la voi acasa. In plus nu mai am incredere in ei. O persoana draga mie a murit dupa ce PULS-ul a venit,i-a facut o injectie degeaba, nu au stiut sa-l resusciteze si a murit. La autopsie a rezultat moartea in urma unui stop cardiorespirator. Stop faci si la 70 de ani, el avea 46, pana la urma de ce a facut? N-a stiut nimeni sa dea socoteala.

Multumim Romania.

P.S2.- Stati linistiti, mama se face bine, o sa-i urez insanatosire grabnica din partea blogosferei

Nu stiu fratilor ce se intampla. O fi murit, m-o fi parasit, o fi inca in vacanta, cert e ca nu mai am inspiratie. Nu mai am nicio tragere de inima de ceva timp.

Acum stau si ma gandesc de ce. Ce s- o fi intamplat, si daca o fi Habibi de vina. Oare a devenit Habibi blogul meu? De fapt nici blogul parca nu ma mai lasa sa scriu. Imi aranjeaza randurile aiurea, primeste spamuri iar. O fi in toane proaste.

Eu sper sa-mi revin  cat mai curand sau daca nu sa fac ceva in privinta asta. Nici macar idei din alea ciudate pentru povesti nu mai am.

Stateam zilele trecute intr- o pauza si vorbeam cu colegii despre fenomenul chibreta.com s  despre faptul ca n-as fi in stare sa-l il inchid la un moment dat daca s-r intampla ceva asa ipotetic vorbind. La cat suflet am pus in cuvintele astea toate si cate ofuri mi-am varsat prin taste, pur si simplu bucatica asta de spatiu virtual contine mult prea multe ca sa fie pierdute. Si cand spun de blog nu ma refer doar la ce e scris ca articol. Ma refer la aspect, la comentarii, la poze, la tot.

Deobicei nu renunt usor, asa ca o sa fac bine sa ma apuc de treaba. Mai ales ca am cateva proiecte in vizor si cu clubul de voluntariat. O sa va spun eu mai multe cu ocazia altui post.

Nu, nu e vorba de acel blogger. Poate acum va ganditi ca am pus titlul asta ca sa fac trafic sau ceva in genul, mai bine scriam ” cosmar”.

In fine, iar am visat urat. NU, n-am mai citit Salvador Dali si nici nimic altceva. Ca si data trecuta parca, azi-noapte mi-a dat Habibi un sms in care aparea cuvantul ” vis”. Data trecuta a fost ” sa visezi frumos”

acum a fost ” traieste visul in realitate” . Nu stiu daca are legatura cu faptul ca imi zice el

ceva de vise seara si apoi visez urat, cert e ca ceva se intampla.

Mama zice ca am visat asa, ( nu va spun ce ca nu ma simt in stare in momentul de fata)

pentru ca iar am caderi de calciu, sau poate ca se intampla ceva cu Habibi. Eu spun ca se

intampla ceva cu mine.

Stare foarte foarte nasoala..

LE: Am uitat sa scriu despre faptul ca si Habibi a visat urat. Normal, pe mine m-a visat.

Ultimele 2 zile au fost perfecte din toate punctele de vedere.

De ceva timp tot discut cu Habibi despre Salvador Dali si cartea lui ” Jurnalul unui geniu”. Initial profa de romana ne-o recomandase la clasa s-o citim ca sa observam fluxul de constiinta. Ei bine, tocmai ce imi era recomandat de citit nu m-a intrigat. Ceea ce mi-a facut creierul sa se schimonoseasca a fost exact persoana lui Dali, si eu personal nu-l consider un geniu. Este pur si simplu un tip intelectual, care a citit mult, insetat de cunoastere si tocmai pentru minte setea asta de cunoastere absoluta ma lasa rece. Ce rost mai are un secret daca e dezvaluit? Atunci nu mai e secret.

Imi place sa ma intreb, sa ma indoiesc, dar nu sa ma ingrop in cautarile esentei. Ce se intampla cu misterul care ma face sa iubesc secretul? Il gasesc pe Dali mult prea disperat de viata. El a depasit orice limite. Probabil tocmai societatea de atunci si moravurile ei au facut din persoane ca Dali niste dementi.

M-am apucat azi noapte sa-i citesc jurnalul. De la inceput am observat ca e clar ceva in neregula cu el din moment ce i se parea perfect normal ca in picturile lui sa existe elemente scatologice ( ca sa nu fiu atat de..o sa spun direct cacat).  Pe parcursul cartii l-am gasit plictisitor. Incerca sa para pompos si narcisismul lui era de o masura inegalabila. Am adormit pe la 3 dimineata dupa ce i-am terminat de citit ” capodopera”.

Am visat extrem de ciudat si de urat. Se facea ca-l pierd pe Habibi. Ciudat este ca si Habibi a visat urat. In orice caz m-am trezit foarte aiurea si mi-am dat seama ca nu pot controla totul.

Mai bine nu citeam nimic si dormeam ca acum imi pica ochii in gura. Si ce e si mai ” inducator de stare de bine” ( am lapsus in momentul asta iar Habibi nu stie sa-mi spuna un sinonim) este ca incepe scoala. Ma-sa de vis dalinian.