Fetele vorbesc despre iubire si ne intreaba noi cum iubim.

Eu n-o sa ma rezum doar la link, cred ca ar fi cel mai scurt post al meu si in plus, pur si simplu nu pot sa nu scriu si eu ceva pe tema asta mai ales cand e vorba de iubire.

Sa va spun cam cum am prestat eu despre amor pana acum. Si n-o sa ma refer la tot ce am iubit eu pana acum ci doar la trecutul apropiat si prezent. La o anume iubire, la cea mai cea.

Pai intai am luat niste urechi mari si atentie pe care le-am framantat cu sinceritate. Dupa ce totul s-a inglobat in timp, mi-am cumparat o pereche de adiasi pentru drumuri lungi si anevoioase. Am iubit cu patima si compromis, cu ciocolata multa si lesinuri de ras. S-a intamplat sa fie compromisuri, nu s-a intamplat sa fie pareri de rau. Am pus si sare si piper. A fost o iubire orgasmica cu multe chistocuri de tigara aruncate de pe terasa blocului unde am fost cei mai frumosi si cei mai puri. Apoi am plans si am iubit mai departe. A fost o poveste ca-n povesti care se va termina perfect.

Da, e adevarat. Si cand cititi aici nu va ganditi la declaratii de genul ” te oobesk pooioots”. Povestea asta mai are nevoie  de catva timp inainte sa fie asternuta. Am toate moomentele subiectului in afara de deznodamant. Va urma.

Deci, voi cum iubiti?

De-as avea timp.. caci povestile au inceput sa apara in capul meu..

Eu traiesc dupa urmatoarea formula: “Ce incepe cu bine se termina rau si ce incepe cu rau se termina si mai rau” . E o treaba testata, asa ca mi se pare normal ca atunci cand rad prea mult sa se intample ceva rau , sau cand ma trezesc cu fundul in sus sa ma astept de la un scandal seara.

Dar zilele in care totul iese perfect, nu numai dintr-un singur punct de vedere, sunt zile cu adevarat frumoase. Zile care merita cu adevarat sa ti le reamintesti cu drag si sa le pastrezi frumos in cutiute legate cu snur auriu.

Sambata si duminica, au fost dupa parerea mea, cele mai frumoase zile din ultima vreme, ca sa nu zic din an, sa nu care cumva sa starnesc cine stie ce pareri contrare. Am zambit si am fost cu adevarat fericita si-mi voi aminti intotdeauna privelistea din dimineata Pastelui.

Sambata si duminica au fost zilele mele, zilele noastre.

De fiecare sarbatoare mama face cozonaci. De fiecare data din ce in ce mai buni. Ne-am apucat amandoua pe la 21:00. Dupa ce am facut cu tura la framantat cozonaci, pe la 23:00 i-a lasat la dospit. Deci abia la ora 2:00 intrau la cuptor. M-a luat somnul, si-mi parea asa de rau, pentru ca din primul cozonac care e gata, un sfert e al meu, imediat, asa cald.

Si m-am trezit cu noroc la 5:00 cand mamica mea mai avea un cozonac de scos din cuptor. Si uite-ma pe mine la 5 dimineata, buimaca, mancand cozonac pe marginea patului.

Azi dimineata cand m-am trezit eram chioara de somn dar trebuia sa ma trezesc, ca mamica mea, cum munceste de fiecare sarbatoare in fiecare an, raman eu sa fac curatenie si chestii. Momentan ma aflu in pauza de tigara, dupa spalat geamuri, usi,podele etc..

Cred ca am sa mai fur un sfert de cozonac.

N-am simtit atunci când m-am îndrăgostit de tine, n-am simţit atingerea buzelor când te-am sărutat prima dată, ci doar zvâcnirile din vene. N-am simţit timp atunci când te-am îmbrăţişat în ploaie acum câteva zile ci doar mirosul părului tău us şi un impuls ce zicea: ” strânge-o mai tare în braţe, lasă-mă să mă strecor în mintea ei, să simtă ce simţi tu, să simtă”. N-am simţit gustul vinului, n-am reţinut forma norilor de acolo de sus, am simţit durere în iubire şi iubire după ce ţi-am provocat durere. Nu ţi-am văzut ochii decât o dată, pe ai mei nu i-am văzut niciodată. Nu e ăsta mesajul de iubire, asta este ce iubeşti tu, ăsta sunt eu.

Mi-e dor de zilele alea cand veneam de la scoala chititta sa intru pe blog sa scriu, sa citesc, sa comentez. Ce sa fac daca timpul asta nu tine cu mine.

Sa va spun ca ieri am fost cu clasa si cu diriga in Cismigiu, asa, la ora de dirigentie. Ne fac foarte bine genul asta de iesiri, ne mai apropiem , chiar daca multi ne cunoastem de mult,,cred ca ati inteles ce am vrut sa spun.

Si mergand noi spre Cismigiu cu toata clasa, si cu Habibi de mana, spre Cismigiu, am trecut pe langa Piata Constitutiei si falnicul monument Cartoful Infipt.

I-am zis Laviniei: “Vezi tu banca aia de acolo? E banca unde mi-a zis Habibi prima data ca ma iubeste!”

Apoi am trecut pe langa Sala Palatului si i-am zis Laviniei: ” Vezi tu intrandul ala acolo? Eh, de acolo se face o straduta unde sunt niste trepte. Acolo am sarbatorit Craciunul cu Habibi si o sticla de vin”

In Cismigiu, fiecare ba cu bicicleta, ba cu pejosu’, ne-am dus la saltele.Sa vezi acolo zbuciumeala, mi-am agitat creierul in lichidul cefalorahidian. Am mai stat un pic, si eu si Habibi ne-am indreptat spre biblioteca, asa ca o plimbare de seara.

Nu stiu de ce dar am impresia, de fapt o senzatie, ca ceva e pe moarte si stau cu frica pe marginea patului ca in ultimul moment sa pot resuscita.

N-am mai scris de 10 zile. In caz ca erati ingrijorati in privinta mea, stati linistiti. N-am patit nimic. Dupa ce a iesit tata din spital, am avut probleme cu conexiunea la internet, apoi n-am mai avut timp, apoi mi-am pierdut ideile si intr-un final am ajuns sa detest calculatorul. Asa ca va spun cu parere de rau ( pentru existau persoane cu care imi facea placere sa conversez pe Y!Mess) ca nu veti mai putea sa luati legatura cu mine decat aici pe blog, sau pe mail. ( chibreta[at]gmail[dot]com ca e de preferat)

Nu mai suport calculatorul, incepand cu sunetul pe care il scoate si terminand cu faptul ca e pur si simplu o masinarie rece care transmite intr-un mod extrem de prost mesajele ( si aici ma refer la chat , la faptul ca se lasa loc interpretarii).

Nu, nu renunt la blog. Continutul e mult prea important ca sa-l pierd. Chit ca Doamne fereste! ajung sa scriu o data pe luna, tot nu renunt. O sa imi revin, povestile o sa reapara, e nevoie doar de timp.

Zilele trecute ma gandeam ca ar trebui sa-mi vine o idee si s-o scriu pe blog fara sa fac un post in care sa explic de ce am lipsit. Se pare ca ideea era sa scriu despre lipsa mea..

In perioada asta de “vacanta”am luat la cunostinta conditia adolescentului descurajat de familie. O sa fac un alt articol referitor la relatiile familiale. Cred ca personal am o problema in ceea ce priveste atmosfera intr-o familie. Poate am eu niste principii mai rigide, stupide.. ah deja simt iar gustul poftei de scris, numai ca sunt obosita si ma omoara sinuzita. Va scriu maine.