Posts tagged amintiri
Skill-uri de profesoara
Jul 22nd
Eu. Mi-aduc aminte prin clasa a sasea-saptea cred, profesoara de matematica m-a pus sa-i tin locul la o clasa de-a treia. Imi daduse o foaie cu exercitii pe care le scriam la tabla. Si mi-aduc aminte cum ma strigau “doamna-doamna” si-si intindeau mainile pe sus sa iasa la tabla.
Urmatoarea experienta a fost in clasa a zecea, cand eram voluntara la un centru de zi. Erau copii din medii sociale defavorizate, cu parinti divortati, puscariasi sau narcomani. Veneau acolo, mancau, faceau temele si se jucau. Mergeam la ei in fiecare vineri si ii ajutam sa citeasca, sau sa faca temele pentru scoala. Erau doua fetite, imi pare rau ca nu-mi amintesc cum le cheama, care ma priveau cu niste ochi asa mari si inocenti. Mi-e dor de copii aia.
La scoala, aici in Grecia, am un profesor de matematica incompetent, care vine cu pantalonii murdari de caca. kk, rahat, ceva in fund. Astfel in cat nimeni nu e instare sa inteleaga ceva la matematica, si cateodata ma mai apuc eu sa explic impartirea polinoamelor si alte chestii. Si la istorie mi s-a intamplat sa spun o data lectie si o colega sa spuna ca ii place mai mult asa cum povestesc eu.
Prin mai, am ajutat o romanca sa invete greaca. Cu plan de lectii, cu teme pentru acasa, cu ascultari, de toate. Acum Ajut un grec, student la farmacie in Constanta, sa invete romana, ca dupa un an de zile in Romania nu e in stare sa vorbeasca. Siii… ca sa va faceti o imagine asa, se poarta ca un retardat, rade ca prostanacul, e rusinos, vorbeste singur, se scobeste in nas si intinde pe tricou, isi stoarce cosurile de pe fata, apoi isi roade unghiile.
Cred ca pe el nu pt sa-l ajut, chiar daca mi-a dat maica-sa 10 euro pentru o ora jumatate, nici eu nici el nu avem rabdare. Si e prea prostanac. Neeeeext
Astia aici in grecia pun valoare pe acte. degeaba stii engleza bine daca nu ai examenul de proficiency dat. Asa incat, am in plan sa iau examenu la engleza, cand vin in Romania, sa caut asociatia aia romano-elena sa iau si de acolo un atestat, si-mi deschid birou de meditatii, ce mama naibii.
Hai, urmatorul la lectie.
Noapte buna
Mar 22nd
Numarasem trei ore de cand ma pusesem in pat sa ma culc si nici gand de somn. Stateam cu telefonul in mana si ma uitam din cand in cand sa vad daca am primit vreun mesaj. Incercam sa fiu atenta la orice sunet din jurul meu: vantul cum sufla si misca un umeras de pe sarma din balcon, ledul de la termostatul din acvariu care se stingea si se aprindea din cand in cand, la sunetul masinilor care treceau pe strada. Intotdeauna masinile de tip papuc aveam un sunet anume. Incercam din cate masini care treceau pe drum sa imi dau seama cate dintre ele sunt asa.
M-am ridicat la un moment dat si m-am dus spre geam. Am dat perdeaua la o parte. Ma gandeam, si ea tot la geam e? Sta cu telefonul in mana? Daca ma intorc in pat, o s-o gasesc acolo? O s-o mai gasesc vreodata? O lumina slaba imi distrage atentia, era telefonul. Nu m-am grabit, asteptasem atat, de ce m-as fi grabit? Era bateria care ma anunta ca telefonul e pe moarte.
Mi-as fi dorit sa aprind televizorul si sa gasesc programul cu teleshopping non-stop, poate-poate ma lua somnul.
A doua lumina. Ma gandeam la baterie, de data asta m-am grabit. Ma suna, nu eram in stare sa o aud, voiam sa citesc, imi lasa loc de interpretare, asa ca i-am respis apelul si i-am zis: “Scrie-mi”. Avea un stil,un acid, un fel de repeziciunie a rautatii, ma gandeam cu cate viteza poate sa scrie un mesaj atat de lung si cu atata rautate. Macar si-atat.
Ma uit iar la ceas, se faceau cinci ore. Inca niciun mesaj. Poate noaptea viitoare.
Za. PA! Da.
Feb 8th
Toata lumea vorbeste despre zapada. Despre bataie cu zapada, despre partie, despre ski, despre frig, despre gheata, despre opritul scolilor, despre zapada, despre alb, despre iarna. Ma oftic, ok? Eu nu vad zapada, decat de pe autostrada, dintr-un anumit loc de langa spital, unde printre dealuri se vede in departare un colt prafuit de munte.
Iarna trecuta am vazut zapada. Am mers cca 5 ore cu masina, printre munti ca sa ajung pe o partie inghetata unde nu-ti vedeai nici varful bocancului din cauza cetii. Asa ca am parasit partia, am mers un pic mai jos pe munte, dar zapada se transformase in gheata.
Ultima data cand m-am bucurat de zapada a fost in Cismigiu, langa statuia lui Eminescu, pe care il decapitasem. Apropos, eu am castigat! Care sunt sansele mai mari de moarte? Lovit in cap sau taiat la beregata?
Prima reactie la contactul cu prima zapada din viata mea a fost : <<Arrsss, frige!>> Si apoi m-am pupat in bot cu baietelul unei vecine, asta daca nu am incurcat povestile.
Nu mi-a ramas decat mirosul zapezii, a cerceilor cu centimetru, biscuiti mancati pe bloc si vopsea intinsa pe manusi.
Imi ramane in continuare sa savurez ploaia cu singuratatea si melodia ei.
A fost odata o dimineata
Feb 7th
M-am trezit pe sunete orientale, batai usoare ale unor degete groase, asemeni unor mici carnaciori, pe membrana subtire al unui instrument muzical indian.
Ma simteam ca intr-o pictura, un fel de amestec ciudat si luminos de pensule a mai multor artisti. Intr-o parte linii curbe, calde, fine, in cealalta colturi aspre si reci. Peste tot simboluri si semne, ciudate, dar de inteles.
static. Doar aerul combinat cu fumul de tigara. Un concurs de forme si imagini vazute in oglinda, fereastre ale blocurilor strambe vazute printr-o alta fereastra. Ochi vazuti prin alti ochi.
Disparut
Jul 19th
Il caut pe Ceausescu, sau cel putin atmosfera de atunci. Nu l-am prins, dar mi-as fi dorit, as fi renuntat la internet si televizor, doar ca sa-mi dau intalnire in fata cofetariei, sa schimb scrisori de dragoste cu tovarasul, sa vorbescu cu “dumneata”.
Mi-ar fi placut




Recent Comments