Vocile
Mar 23rd
Vezi tu teoretic (vorbind de analiza interioara), stim ca noi ca persoane existam ca eu si constiinta. In realitate in noi exista o mutitudine de persoane care sunt in permanent conflict. Sunt sigura ca ai costatat de multe ori voci care nici nu stii de unde rasar in sinea ta, care iti spun lucruri de care te miri si tu. Adevat este ca dialogurile tale sunt mai mult in interior pentru ca esti o introvertita nedeclarata. Poti sa ma urmaresti? Daca nu, inseamna ca sunt varza si te capiez degeaba. Sper totusi ca voi reusi sa transmit ceva , ce ti-am mai spus si altadata dar altfel. Ca sa intelegi ce sunt vocile astea si de unde apar , trebuie sa spun ca in noi traiesc o multitudine de personalitati (da , da , nu te mira) dar nu vorbesc de cazuri patologice in care una sau mai multe personalitati din interiorul individului, devin atat de puternice incat ajung si se manifesta in exterior afectand total negativ viata sociala a individului (caz determinat de o nevoie acuta de a fi protejat-frica/dubla, tripla personalitate). Bun astea sunt vocile… asta ca sa avem un punct de plecare. In general ele te fac sa analizezi situatiile pe toate fetele, sa vezi astecte pe care nu le observi la prima vedere , te invata sa eviti lucruri nedorite , sa iei decizii constructive, sa fii obiectiv dar … si sa te temi , sa ai fobii , sa fii neincrezator , iti pot submina increderea , te complexeaza. De ce? De unde vin vocile?
Acum e acum! O persoana este totalul vocilor: copilului (certat ,descurajat,care a fost nedreptatit fata de frati sau surori ,timorat sau alintat , rasfatat, etc), adolescentului (neinteles-de cele mai multe ori), a tanarului indragostit(deziluzii sau impliniri), a sotiei(…), a pozitiei de mama sau tata, a angajatului si a colegului de serviciu, a gospodinei , a flamandului , etc , etc , a tuturor starilor si faptelor prin care trecem.
Ai vrut la psiholog? Rabda! Am impresia ca te cunosc de cand lumea si ma doare ca iti fac teoria chibritului . Sa ma ierti. Sunt lucruri pe care le stii cu siguranta dar cred , chiar cred ca daca ti le spune altcineva au alt efect.
Cred ca banuiesti deja unde vreau sa bat.
Sa continui, autoeducatia (nu educatia) ne ajuta sa stabilim un anumit echilibru interior incat sa functioam aparent normal in societate.
Spun aparent pentru ca in realitate , anumite voci pot fii atat de puternice in interiorul nostru incat ne fac viata un cosmar. Uneori vocea copilului din noi (cea mai puternica de regula) ne face sa ne temem de intuneric (de pilda) toata viata, sau sa manifestam nevoi nejustificate (aprobare din partea altora, protectie, etc). Ne straduim o viata sa ii cunoastem pe cei de langa noi si pentru noi nu alocam nici o secunda. Murim de cele mai multe ori si nu stim cine suntem sau traim cu falsa impresie ca stim cine suntem. Risipesti ingrozitor de multa energie sa ii multumesti pe altii si sa aflii ce vor. Te risipesti pentru nimic. Sunt atit de multe , frumoase si interesante lucruri in tine , de ce lasi vocile sa te faca sa le treci cu vederea? Uita-te mai des in oglinda si cauta imaginea sufletului tau. E cel mai important. E timpul sa il descoperi. Sa il descoperi nu ajunge sa spui: nu sunt rea , mi-e mila , imi place sa ajut …Toata astea vin de undeva , acel ceva nu se poate descrie , il simti, il constati , te umple , e un tot , esti tu. Si trebuie sa fii mindra de asta. Cand vei reusi sa vezi cine esti asa cum vad eu cel putin , ai sa poti, ai sa poti tot ce vrei, pentru ca ai sa fii in sfarsit tu si nu una din vocile tale.
Dislexici Anonimi
Mar 22nd
Salut, sunt Chibreta si sufar de dislexie emotionala. ( in cor, salut Chibreta)
Noapte buna
Mar 22nd
Numarasem trei ore de cand ma pusesem in pat sa ma culc si nici gand de somn. Stateam cu telefonul in mana si ma uitam din cand in cand sa vad daca am primit vreun mesaj. Incercam sa fiu atenta la orice sunet din jurul meu: vantul cum sufla si misca un umeras de pe sarma din balcon, ledul de la termostatul din acvariu care se stingea si se aprindea din cand in cand, la sunetul masinilor care treceau pe strada. Intotdeauna masinile de tip papuc aveam un sunet anume. Incercam din cate masini care treceau pe drum sa imi dau seama cate dintre ele sunt asa.
M-am ridicat la un moment dat si m-am dus spre geam. Am dat perdeaua la o parte. Ma gandeam, si ea tot la geam e? Sta cu telefonul in mana? Daca ma intorc in pat, o s-o gasesc acolo? O s-o mai gasesc vreodata? O lumina slaba imi distrage atentia, era telefonul. Nu m-am grabit, asteptasem atat, de ce m-as fi grabit? Era bateria care ma anunta ca telefonul e pe moarte.
Mi-as fi dorit sa aprind televizorul si sa gasesc programul cu teleshopping non-stop, poate-poate ma lua somnul.
A doua lumina. Ma gandeam la baterie, de data asta m-am grabit. Ma suna, nu eram in stare sa o aud, voiam sa citesc, imi lasa loc de interpretare, asa ca i-am respis apelul si i-am zis: “Scrie-mi”. Avea un stil,un acid, un fel de repeziciunie a rautatii, ma gandeam cu cate viteza poate sa scrie un mesaj atat de lung si cu atata rautate. Macar si-atat.
Ma uit iar la ceas, se faceau cinci ore. Inca niciun mesaj. Poate noaptea viitoare.
Conectare
Mar 21st
Cer. Pe cer stele innodate de coada cu umbre misterioase ale pantofilor. O mare stralucinda deasupra. Acoperis. Pe acorperis o patura incalzita de doua pulpe moi, atinse cu regret de doua maini metalice. O bucata de tigla taiata si-mpartita pe de-alungul valurilor ei. Si ploaia alunecand peste ea. Scara. Aruncate pe o treapta, langa sticla de vin, doua tigari stinse la jumate. Urme de ruj. Aer. In aer parfum dulce plutind pe langa caldra corpurilor, fantome ale uitarii. Camera. Aruncate in toate colturile, haine. O raza, doua raze, trei raze care patrund adanc si sfasie obrazul. De la un telefon pierdut, un sunet de avertizare infundat, patru mesaje receptionate. Pat. Asternut sifonat cu urme de calcaie, ciupituri si mangaieri de par, un sforait adanc si vise de plecare. Vise de plecare. De plecare.
Virtual
Mar 16th
Ti-am deschis fereastra de nenumarate ori, nu ai vrut sa intri. Frigul din tine impiedica frigul de afara sa te aduca la mine. Gandurile toate au inghetat, dar nu au incetat sa existe.
Chinezul sau cum sa-ti distrugi viata
Mar 16th
Am renuntat la a mai juca rolul de avocat. Nu ma ajuta cu nimic, nici pe mine nici pe acuzat, sau ma rog, acuzant. In momentul in care asupra ta se exercita o putere mult mai mare decat intensitatea vocii tale, chiar daca discursul tau are sau nu continut plauzibil, sa stii sigur ca esti un caz pierdut. Nu e vorba nici macar de pierdere, ci pur si simplu nu esti bagat in seama. Degeaba ai gura mare, daca ei au toporul.
Fiecare om are un mic chinez in el, care la un moment dat trebuie sa invete lectia umilintei, chiar daca evenimentele nu evolueaza pe o scara sociala a timpului numerotata de la minus la plus. Esti mare, ajungi mic, apoi iar mare, apoi iar mic, totul intr-o perfecta balanta. In fata puterii nu esti nici frumos, nici destept, nici cu aptitudini deosebite la cuvantare. Sa ai dreptate de o mie de ori, ia-ti gandul.
Asa ca mai bine apleaca-ti capul, treci momentul cu vederea, te poate ajuta mai mult decat ti-ai putea imagina.
Ideea asta mi-a venit in urma unui incident la scoala, in urma unei panici inexplicabile fata de absente, cand o colega, grecoaica ( am specificat pentru ca am si albaneze in clasa) isterica dupa natura, s-a apucat sa dea cu gura. Normal ca n-a ajutat-o. Oricum grecii sunt isterici si nici nu se pune problema ca ar invata vreodata sa faca pe chinezii.
Morala zilei: Nu da cu piatra-n geam, ca ala are termopan.




Recent Comments