Am cunoscut-o pe R. la Nafplio. Poate total de neasteptat sau poate asa a fost sa fie. Plecasem cu niste colege in excursie, asa, sa luam aer. Ne-am plimbat, ne-am uitat, ne-am ras, ca asa fac fetele si ne-am oprit la o carciuma sa si mancam. Mai mult asa de fite sa ne odihnim ca de la caldura aia numai foame nu ne era.

Si ea era acolo, adica lucra acolo, servea. Am vazut-o din prima, avea sortuletul ala micut in fata si in mana avea carnetelul si ii aflasem si numele din prima ca avea ecuson la piept. Mi-as fi dorit sa fiu eu ecusonul ala sa stau infipta in pieptul ei.

Si a venit sa ia comanda si i-am zis din prima “Buna, R.” Si a facut niste ochi mari de copil mic ca atunci cand vede o persoana cu ochelari. E ceva interesant, nou ca si cum ” Uau, dar ce sunt chestiile alea de pe nas?” Asa si R. ” Uau, dar de unde stie cum ma cheama” Bine, n-a zis dar m-am prin dupa expresia fetei ei. A fost cam prostuta la faza aia, probabil uitase ca poarta ecuson. Dar sa n-o condamn am zis, pana si eu m-am bloca sa-mi spuna cineva numele asa din prima. As fi putut sa fac eu pe prostuta si s-o intreb cum o cheama ca vazusem eu prin filme ca servitorii se prezinta la clienti, si ea putea sa faca pe desteapta si sa-mi arate ecusonul. Dar nu, n-a iesit asa, si poate as fi luat-o drept aroganta daca s-ar fi intamplat asa, deci am luat-o simplu drept surprinsa.

Pusesem eu la cale un plan, o strategie in mintea mea s-o vad si sa-i vorbesc cat mai mult posibil. I-am spus sa ne aduca ceva de baut si sa ne mai lase putin sa ne gandim pentru mancare. In felul asta am pus-o sa stea cu ochii pe noi sa vada cand lasam meniurile jos si sa vina sa ia comanda.

Apoi a venit, ca la inceput, zambitoare si cu carnetelul in mana. Am luat ceva usor, nu sofisticat sa-si faca impresia ca ma dau vreo interesanta. Am intrebat-o, normal, ce-mi recomanda , ca asa se face la restaurant, si-am luat desertul recomandat de ea. Ma gandeam totusi sa nu se simta prost ca am facut-o sa-mi insiruiasca lista aia de specialitati pe care as fi putut s-o citesc si singura din meniu, si apoi sa nu comand nimic.

Ne-a intrebat daca suntem in vizita. I-am spus ca da. Ne-a intrebat de unde suntem si ne-a spus ca nici ea nu e de acolo si ca sta intr-un oras in apropierea celui in care locuiam noi. si apoi a plecat sa aduca ce comandaseram.

In timp ce mancam, mancam asa ca un robot si ma straduiam sa nu bag in nas in loc de gura, ma gandeam la ea. si apoi ma gandeam la dimineti cu cani de cafea si urme de ruj pe ele. Nu stiu de ce dar imi trecuse prin minte ca mi-ar fi placut sa spal vasele si sa gasesc urme de ruj pe cani.

A venit sa ia farfuriile intr-un moment de neatentie al meu, m-am enervat.

Apoi a venit din nou si ma gandeam ” A venit dulceata cu desertul, sau desertul cu dulceata, era tot aia.” Nu mai aveam chef de mancare, cazusem intr-o pasa proasta si ma gandeam asa aiurea, de ce vor oamenii sa imbatraneasca impreuna? Pe parcursul relatiilor mele, o persoana imi spusese ca nu vrea sa imbatraneasca cu mine, si doar sa fim impreuna si apoi gata, iar alta imi spusese ca o sa ma vrea si atunci cand o sa fiu baba. Toata lumea stie cat de stresanti pot fi persoanele in varsta si cat de mult de se senilizeaza. si vorbeam asta cu colegele mele si radeau, cred ca ele erau senile din nastere.

I-am facut semn sa ne aduca niste cafele si nota de plata. apoi am luat nota de plata si banii si m-am dus la toaleta si sa-i platesc. Am oprit-o pe un coridor ingust dinspre toaleta si i-am luat pixul agatat in buzunarul de la sort. s-a tras un pic in spate.

Va urma.