Exact. Radar. Daca nu esti pe faza sa inregistrezi tot ce misca, si n-ai prins, gata. A fost. S-a dus, ai pierdut, si gata, esti degeaba. Daca nu traiesti atunci, la momentul respectiv, sa stii ca e real, ca esti acolo, plangi si razi, nu mai traiesti deloc. Cine prinde bine, cine nu, bafta lui. O sa astepte sa se consume ciclul vietii asa cum spuneam intr-un post mai vechi si uitat de lume, ca sa prinda o noua sansa. Este “the big fish”, care daca nu a muscat momeala, trebuie sa-ti cumperi undita noua.
Si chiar daca Omul cu sobolani zicea ca in reluare nu te doare, sa nu va lasati pacaliti sa faceti precum Miranda din Totul despre sex cand si-a cumparat TiVo ca sa-si inregistreze serialele de la televizor. Varianta asta nu e valabila. Ori esti radar, ori nu traiesti.
Ca te mananCA CAinii. Am fost la spital, degeaba. Nu aveau patolog, o proasta era prea ocupata sa se pupe cu altul, mi-a zis sa iau un siropel, ca trece. M-am dus acasa, Am facut inhalatii cu aburi de la frunze de eucalipt, prin minune mi-a disparut tusea, tot. Mi-a trecut.
Cand m-am trezit a fost lovitura de gratie. Nu reuseam sa trag nici un gram de aer, nimic, nu respiram, horcaiam, ma bateam cu pumnii in piept, macar sa tusesc sa reusesc sa iau o gura de aer. Apoi mi-am dat matele afara. Am simtit ca mor, nu mai vedeam nimic, eram si singura acasa. Am zis, asta a fost, macar se-ntampla de Craciun.
Am emotii pt maine dimineata, cand m-oi trezi.
Spre c-ati petrecut, si v-ati indestulat burtile.
Nu vorbi. Nu ai voie sa vorbesti. Nici eu nu o sa vorbesc. Cuvantul este interzis. Ciine va vorbi primul, va primi pedeapsa.
O sa fii nevoit sa imi explici, fara cuvinte si de aceasta data, ce este iubirea. Tot ceea ce ai incercat sa imi spui pana acum, imi vei arata prin gesturi. Vei deveni actorul perfect. Vei deveni mut, si vorbele iti vor fi straine.
Si daca eu voi pierde pariul, atunci iti datorez tot ceea ce nu ti-am spus.