“M-am certat cu el din cauza mamei si cu mama din cauza lui. Nu mai suport! Asa o duc de cand a inceput scoala! Cred ca nu mai rezist si in curand o sa clachez nervos.
Cred ca o sa ma sinucid, prea multe belele pe capul meu si nu e nimeni de partea mea sa ma ajute. E dureros. Si el are probleme grave cu sanatatea, e incapatanat, gelos, furios.. Nu mai suport! Nimeni nu ma crede si nu ma intelege,
M-am saturat de viata asta gri. Vreau sa mor un pic si apoi sa ma trezesc. Am obosit, am obosit sa ma prefac ca tptul e bine cand de fapt nu e asa. Am obosit pana sa si plang. Nu mai am lacrimi, parca toate s-au risipit si a ramas doar durerea aia din suflet, tristetea, fara sa poti schita vreun gest. Viata asta ma calca in picioare. De ce nu pot avea si eu macar o perioada de fericire, asa cum au oamenii normali? Macar anul asta ..
Scriu, dar parca pixul scrie fara mine, nici nu imi mai dau seama. Am obosit S., doare rau. Nu esti singura care plange.
Iar m-am certat cu mama, iar plang. Am ajuns sa nu o mai suport, parca de la un timp imi vrea raul.
Imi e greu, mi-e foarte greu si parca imi e dor de cineva, dar nu stiu de cine. Vreau ceva care sa ma faca sa uit de toate astea, ma gandesc la bautura dar ma tem ca.. daca fac asa o sa ajung in coma alcoolica si mor de tot, sau poate doar putin. Faza e ca daca eu o fac, si am incercat de mai multe ori, nu va fi nimeni langa mine care sa ma opreasca din cadere, sau poate daca va fi, va fi prea tarziu.
E prea cruda viata asta. Ma gandesc la taisul fin al lamei pe pielea mea si ma ia cu fiori..
Nu stiu cine sunt, nu ma mai recunosc. ”
Textul asta e ca un feedback al adolescentului de care va vorbeam.





2 comments so far
Leave a reply