• M-am apucat de slabit ( nu ca as fi foarte grasa,sunt durdulie )
• Maine dau teza la biologie si trebuie sa predau proiectul la TIC
• Sunt foarte fotosensibila,imi dau lacrimile si ma dor ochii cand ies afara
• Aglomeratie mare la metrou cand vin acasa,tre sa gasesc un alt traseu (poate pe sus)
• Am fost acuzata ca sunt indiferenta ( m-a durut rau asta )
• Am intrat intr-un proiect de voluntariat
• Inca vad imagini de film in timp ce merg noaptea pe strada
• Am impresia ca ma strofoc sa fac unele lucruri dar fara niciun rost,adica degeaba.

Sa va spun cum cum stau lucrurile,pentru imediat cum ati auzit de depresia mea,mi-ati spus ca trebuie sa ma ridic singura ca nustiuce si nustiucum.

Pot sa spun cu mana pe inima ca eu niciodata n-am cerut mila sau ajutorul cuiva atunci cand am fost in situatii de genul.O persoana anume poate confirma cat de mult s-a zbatut sa incerce sa ma ajute cand eram eu la capitolul “depresii urate” pentru ca incerca sa ma ajute si eu am refuzat-o .

Cred ca am avut in viata un singur moment critic in care m-a ajutat cineva,si a facut-o pentru ca eram atat de slabita,incat aproape nu mai aveam puterea nici sa aleg.L-am apreciat pentru ca a fost langa mine in momentul ala.In schimb,peste tot si peste toate va garantez ca am trecut singura,si nu voi fi o ipocrita cand va voi spune ca am simtit gustul adevarat al realitatii.

Nu e prima depresie a mea,am avut altele si mai rele,si ca sa vedeti ca ma simt ok,mi-am revenit.Multumesc celor care s-au sinchisit sa ma intrebe cum ma simt ( Cha0s, RaPeRbOy, Habibi! )

Ceea ce vreau sa spun,ca exista o persoana,care de aproape 1 an,nu a incetat sa ma iubeasca,in ciuda tuturor refuzurilor mele.O continuat si a sperat ca la un moment dat dragosta noastra sa fie impartasita,sa nu fie nevoita sa iubeasca de una singura.

I-am refuzat iubirea acum ceva timp,pentru ca n-am vrut sa iau o decizie mult prea devreme care mai tarziu sa-mi fie greu sa o gestionez.Si pentru ca am vrut sa incerc sa gasesc o persoana la standardele mele.Acum sa nu intelegeti ca persoana putin mai sus mentionata,nu era la standardele mele si nu era demna de dragostea pe care i-o putem oferi.Gresit.Avusesem deja o relatie,si vroiam altceva.

Aseara mi-am dat seama ca daca ar exista o persoana,caruia in momentul asta sa-i ofer tot ceea ce am eu mai bun,ea este.Voi incerca,sa ne impacam,si relatia sa mearga de la sine,si noi vom face tot posibilul ca ea sa decurga bine.Daca nu va fi asa,voi pune despartirea pe seama naturii relatiei si a distantei dintre noi.Atunci ne vom lua la revedere frumos si calm,ca doua persoane mature ce suntem si vom accepta situatia.

Mai sunt cateva de zis,dar sunt mult prea personale..si nu stiu daca imi permit in momentul asta sa le fac publice.

De retinut: -depresiile mele sunt in stare de depasire.

-am gasit pe cineva pe care sa iubesc

Ma luptam cu ea de ceva vreme,avea sa fie un razboi crancen.Nu eram eu Femeia-Fantastica,dar avea si ea slabiciunile ei.

Intotdeauna lovea pe la spate,pot sa spun ca avea 2 fete,ce prefacuta!O nenorocita care mi-a distrus viata de cateva ori,care m-a adus in pragul disperarii,in momente in care imi doream moartea,moartea mea psihica si fizica,sa nu mai exist ca entitate.

Cateodata o simteam ca pe singura mea prietena,care poate discuta cu mine,care ma poate intelege,asta pana cand mi-am dat seama ca prezenta ei nu-mi facea bine,deloc chiar.

Exact cand aveam mai mare nevoie de ea,si o simteam aproape,ma lovea atat de puternic,incat ma darama.Nu mai eram in stare de nimic,imi hranea declinul cu declin.Alunecam intr-un ritm sacadat,accelerat.

Intr-o zi m-a prins la inghesuiala.Mi-am dat seama ce urmareste ,asa ca am stat in pozitie defensiva pana a atacat.Nu s-a lasat pana nu a incercat sa ma raneasca cu adevarat,oricum cicatricile ei nu aveau sa dispara pentru niciodata.

Mi-am strans toate fortele de care a fost nevoie,si i-am raspuns.Am atacat si eu,de data asta cu ceva care stiam ca avea sa o raneasca si pe ea,si sa simta cu adevarat cum e sa riposteze cineva.Daca pana acum ea era intotdeauna cistigatoarea,de data asta avea sa piarda,si intr-un mare fel.

I-am aruncat un zambet enervant de fericit,si i-am ras in nas.I-am aratat ce inseamna sa fi cu adevarat fericit,sa simti cu adevarat ce inseamna viata,sa te bucuri de orice lucru marunt.

Atunci depresia a ridicat bratele si a declarat : “ Ma dat batuta! Esti mai tare ca mine!”

Am primit o parte din pozele din excursie.DA,abia acum.Ce este imbucurator,este faptul ca majoritatea pozelor sunt facute de mine.Poate v-ati dat seama,ca eu fac poze,dar cu aparatele altora,pentru ca eu n-am.

INnconcluzie,sa va asteptati la poze multe si frumoase.Facute de mine