“I`m very very sad si nu stiu de ce.Parca sunt nemultumita de toata viata mea,parca totul e o greseala,o mare dezamagire,Si nu stiu din ce cauza,or fi toanele mele.
Ieri,sambata,vorbeam cu Alex pe net,si nu stiu ce Doamne iarta-ma a zis ca eu m-am cam suparat.Si stii ce a zis? ” Doamneee,nu puteam sa am si eu o sambata linistita”
Chiar am devenit o persoana asa enervanta?Cu care nu se mai poate discuta deloc?Huh? Chiar in halul asta?
Si mi-aminchis telefonul si m-am uitat la televizor toata ziua.L-am lasat in pace sa aiba o dupamiaza linistita,fara mine.Si se pare ca i-a priit.
La inceputul relatiei am facut un pact..
scuze,ma sunase Alex.Asa,vorbeam despre pactul ala.Era vorba ca daca ne vom plictisi sau nu vom mai iubi cealalta persoana sa spunem si sa ne despartim.Nu sa traim in minciuna.Ma intreb daca el se va tine de promisiunea asta.
Am impresia ca nici macar in mine nu mai pot sa am incredere.E o senzatie ciudata,nu imi pot gasi persoana mea,nici scrisul nu mi-l pot gasi.Am o tendinta spre scrisul tau,spre scrisul mamei,nu stiu,nu ma gasesc.Unde sunt? Si sa-mi spui,de ce sunt asa de trista? Si care e scrisul meu?
I need a break,something fucking relaxing,sa nu mai stiu de mine.De ce nu se poate,ca daca imi tai venele,sa nu ramana cicatrice?Si ce ma omoara e ca nu pot sa beau..
Am citit mesajul abia acum,nu prea am inteles.O sa-l recitesc dar o sa-mi explici si tu ce a fost cu “pooooo u” ala de la sfarsit? De la un timp numai dastea faci,:*,<3,pup,dracu mai stie,sa nu zici ca te apuca dragostea asa brusc.
Hai ca mai vorbim,te pup.”





