Archive for the ‘fericire’ Category

7
Dec

Tinerete furata

   Posted by: Chibreta   in chinuiala, el, fericire

Urmasem aceeasi scoala generala,dar la clase paralale.Nu ne cunosteam prea bine,de fapt cred ca niciodata nu ne-am salutat,in schimb stiam unul de altul pentru ca privirile noastre se incrucisasera de multe ori,ier mie intotdeauna mi s-a parut un baiat mai ciudat,acea ceva in privire care ma intriga.

Dupa clasa a-8a,destinul a facut sa picam in aceeasi clasa.De fapt erau multi dintre fostii colegi si altii de la clase paralele.La inceput ne-a fost greu sa ne imprietenim,pentru ca desi in gimnaziu ne cunosteam intre noi,exista acea invidie si acel orgoliu intre clase,cand venea vorba de preferintele profesorilor nostri comuni.

In clasa a 9a am continuat sa fiu cea mai buna prietena cu fata care-mi era colega de banca de 2 doi ani si jumatate .La sfarsitul clasei a 9a cand deja incepusem sa legam relatii de prietenie,si sa ne cunoastem mai bine,prietenia mea cu colega de banca s-a stricat.

A urmat o vara trista pentru mine din toate punctele de vedere.Imi lipseau multe,caci nu demult pierdusem din viata o persoana importanta,iar pe plan sentimental nu stateam prea bine.Sfarsitul verii s-a terminat cu o mare deceptie pentru mine,am fost distrusa din toate punctele de vedere.Nu mai aveam nimic care sa ma motiveze sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze,nici macar acea prietena pe care s-o sun sa-i spun ca mi-e dor de o bere bauta pe scaunele inalte ale pub-ului unde se indragostise nebuneste de barman.

Clasa a 10a a inceput printr-o imagine socanta pentru toti colegii mei,am intrat in clasa aruncandu-mi ghiozdanul pe banca unui coleg care fusese la o clasa paralela in generala.Ne cunosteam destul de bine.Usor,usor am inceput sa ma indepartez de colegii din fosta clasa din generala.Eram mai apropiata de baietii pe care unele persoane ii considerau mai mult sau mai putin nepotriviti pentru a-mi petrece timpul.Nu mi-a pasat.

Am inceput sa-l cunosc si pe el mai bine,acelasi baiat cu privirea intriganta care ma fixa din cand in cand la orele de matematica cand diriga avea un moment de lapsus.Am inceput sa ne petrecem timpul impreuna,mult timp.Toti colegii,chiar si profesorii stiau despre noi ca formam un cuplu,insa noi ne amuzam pe tema subiectului.De fapt eram singurii care nu constientizam ce se intampla intre noi.Eram cu totul absorbita de el,numai cand isi apropia buzele de obrazul meu simteam fluturi in stomac.Il iubeam si imi era frica sa recunosc,desi din cate vedeam si el imi purta aceeasi dragoste pe care si eu i-o aratam,in modurile mele copilaresti de multe ori.

La un moment dat nu ne-a mai pasat de nimic,si ne-am aratat fara nicio retinere relatia.Eram nedespartiti,si suspinam unul dupa altul doar atunci cand diriga ne muta in banci diferite saturata de atatea priviri dulci,sau noptile cand nu reuseam sa dormim decat 2-3 ore din cauza golului din stomac provocat de lipsa celuilalt.

Adoram cand imi mangaia mana in timpul orelor cand incercam sa fiu atenta si sa inteleg ce spune profesorul,desi fara niciun rezultat,caci gandul tot la el imi statea.Marea parte a timpului ni-l petreceam la scoala,era foarte bine,caci nu era necesar sa absentam sa ne vedem in cazul in care urmam scoli diferite.Eram deja de 1 an si jumatate impreuna si dragostea dintre noi ramasese la fel de pura ca in primele zile cand ii furam saruturi printre tigarile fumate in pauza,dupa coltul scolii.

Bineinteles,dupa momente excelente,perfecte pot sa zic,alaturi de el,aveam parte si de momente triste,cand certurile cu parintii erau din ce in ce mai aprige.Mai ales in ziua cand am aflat ca sunt insarcinata.Ne iubeam prea mult,si dupa parerea mea si a lui desigur,eram pregatiti pentru a avea un copil.Chiar daca eram numai clasa a 11a,ne comportam ca niste oameni maturi capabili sa ia decizii importante in viata.Am plecat de acasa si eu si el.Am gasit imediat unde sa stam,de fapt nici nu ma indoiam ca fosta prietena nu ne va ajuta.Ne-a gasit imediat o camera unde sa putem dormi si sa invatam caci se apropia anul in care trebuia sa ne dam bacalaureatul.Diriginta si ea era impotriva noastra,dar nu prea avea ce sa faca,eram deja ajunsi in invatamantul facultativ.Nu ne obliga nimeni sa ramanem la scoala,insa noi am continuat sa mergem sa scoala sis a invatam.

Eram deja in perioada in care incepea de mi se vada burtica.Era total fascinat de postura mea de mamica.Ma adora cu atat mai mult cu cat ma vedea ca imi mangai pantecele si incerc sa vorbesc cu fiinta careia aveam sa-i dau viata.Au urmat si vremuri rele,de fapt,au fost cele mai grele momente.Caci bani prea mai aveam,colega era si ea intr-o situatie mai sensibila cu familia ei.Parintii nostrii se interesau de noi,insa nu vroiau cu niciun chip sa ne primeasca acasa decat daca eu faceam avort sau sa dau copilul.Nu puteam sa concep asa ceva,Eram ori toti trei,ori el singur,caci daca eram pusa in situatia in care era necesar avortul,aveam sa ma sinucid.

Situatia se inreutatise, am fost nevoiti sa mancam din ce in ce mai rar,pentru ca studiile ne ocupau cea mai amre parte a timpului nostru.Am fost chiar cat pe ce sa pierd copilul din cauza stresului.Atunci am luat decizia.Am renuntat amandoi la scoala,caci nu se putea unul fara altul.A stat alaturi de mine pana si in cele mai negre momente cand durerile nasterii se apropiau pe zi ce trecea.Ne mutaseram intr-o garsoniera inchiriata de bunica fostei colege.Nu plateam foarte mult,insa salariul lui de la primit de la Supermarketul unde lucra ca paznic era infirm si nu reusea sa acopere toate platile de la intretinere,mancare si lucrurile de care aveam nevoie pentru copil.

Devenisem o familie care se confrunta cu realitatea dura,incepeam sa cred sa in clasa a 10a facusem o mare greseala ca n-o ascultasem pe mama cand imi spunea ca am destul timp pentru relatii,acum sa ma concentrez pe invatat.

Copilul nostru era bolnavicios mai tot timpul,iar relatia noastra ajunsese intr-o stare precara.Ajunsesem amandoi sa ne blestemam zilele in care ne-am pierdut timpul cu declaratii de dragoste prostesti.

Ne furaseram amandurora adolescenta,tineretea in sine.Dragostea noastra prosteasca si prematura ne-a distrus viata intr-un mod iremediabil.

The End

P.S.: dupa o saptamana plina de fluxuri de constiinta,caci asa am invatat azi,(desi intuitia mea jamesiana imi confirmase dinainte) am incercat sa fac o poveste,dar ca deobicei am stricat sfarsitul din cauza mamei care m-a facut sa-mi pierd concentrarea.

Daca ieri toata ziua am avut obrajii umezi din cauza ploii,seara i-am avut umezi din cauza lacrimilor.

Trebuie sa ne pregatim pentru suportarea consecintelor.

Am ras,am vorbit,am uitat,am stiut,am simtit,am iubit.

Ieri probabil,s-a terminat tot si a inceput restul.

Lulu,te rog sa ma ierti pentru mesajul de ieri si nu,nu puteam sa iti spun la telefon ca inca nu se intamplase tragedia.Am luat hotararea aia pentru ca m-am gandit ca ne va fi mai usor .Nu ti-am spus ca te iubesc pana acum,tocmai ca acum cand pun punct sa nu spui ca te-am mintit,sau am spus vorbele alea doar de dragul de a le spune.Sper sa nu intelegi gresit,e vorba ca esti prea departe de mine,si de exemplu acum,cand as fi avut mai multa nevoie de tine,nu am cum sa te iau sa fii langa mine.Iar telefonul sau internetul nu ma incalzeste prea mult.

Iti scriu aici,pentru ca nu stiu cand vom mai avea ocazia sa vorbim in timp real si pentru ca aici e locul unde pot sa-mi vars vrutele si nevrutele fara sa comenteze nimeni nimic.

Cat despre cititorii mei,stiu ca de multe ori sunteti confuzi in legatura cu multe dintre posturile mele,pai de aia am fost numita cea mai controversata bloggerita nu?

Ei bine,din pacate o sa va spun,ca nu o sa mai am cum sa dedic atat de mult timp blogului.El va ramane Blogul Chibretei,insa frecventa posturilor va fi mai mica.Dar mai bine putin si bun decat mult si prost nu?

Va pup si va iubesc,

Chibreta

1
Dec

Momentele subiectului-ziua de azi

   Posted by: Chibreta   in amintiri, azi, ce iubesc, d`ale mele, fericire

Expozitiune: Ziua incepe cu 9 copii treziti cu noaptea in cap,2 dintre ei oleaca mai inceti.Continuam cu braduti de ceramica pictati in rosu si auriu de maini prea mari care sa incapa in manusile chirurgicale,si clopotei asamblati de manute mici cu degete minuscule.

Intriga: Copii nu aveam chef de mers acasa asa ca ziua continua cu o plimbare in Cismigiu.

Desfasurarea actiunii: Eu si Habibi am incercat sa construim un profil psihologic al oamenilor ce treceau pe langa noi,doar dupa aspectul fizic sau expresiile fetei.

Discutii despre vata de zahar pe bat la 2,5 lei bucata si rapoarte proportionale despre pupici/oameni curiosi .

Punctul culminant: Eu si Habibi faceam pipi GRAV!! Prea multi bani nu aveam,pana in Pta Romana era mult de mers,la Mcu` de langa Cismigiu intrai la toaleta doar daca stiai codul aflat pe bonul de la casa.Ne scotocim de bani,pana la urma am gasit destui bani sa si mancam,si sa facem si pipi.

Deznodamant: Cu vezicile relaxate,Eu si Habibi am pornit fiecare spre casa lui,ca doi copii cuminti ce suntem.

The End

29
Nov

M-am nascut cand eram mai mica

   Posted by: Chibreta   in amintiri, d`ale mele, fericire, time of my life

Azi dimineata cautam un cd cu multisession disc pe care sa pun proiectul la TIc,pentru ca nu aveam niciun blanc si eram si in criza de timp.Asa am dat peste un cd cu poze de acu 87635098657945 ani.Poze din generala,si poze cu fostii colegi..ce amintiri frumoase.

Daca tot mi-am amintit de ele,i-am aratat si lui RaPeRbOy cateva sa se amuze,si asa s-a nascut leapsa asta.

Cica sa punem o poza de cand eram noi mici.Sincera sa fiu,nu am nicio poza cu minte de cand eram mica mica,dar am una de pe la 11-12 ani cand imi facusem ziua de nastere si invitasem toata clasa la mine acasa.Imaginati-va 30 de copii intr-un apartament cu 2 camere.

eu-mica.jpg

Vreau sa le vad mutritele tuturor celor din blogroll si nu numai!!

12
Nov

Sesiune artistica: Alter Ego

   Posted by: Chibreta   in Poze, ce iubesc, fericire, time of my life

Undeva prin Sinaia,la plimbare.

12
Nov

Hurray!

   Posted by: Chibreta   in Poze, d`ale mele, fericire, realizari

Am primit o parte din pozele din excursie.DA,abia acum.Ce este imbucurator,este faptul ca majoritatea pozelor sunt facute de mine.Poate v-ati dat seama,ca eu fac poze,dar cu aparatele altora,pentru ca eu n-am.

INnconcluzie,sa va asteptati la poze multe si frumoase.Facute de mine