d`ale mele
Stop insomniei!
Jul 11th
Nu sunt putini cei ca mine, astia insomniacii adica, si o sa ma inteleaga atunci cand spun de ochii rosii inconjurati de cearcane gata sa pice-n gura dar fara niciun semn de atipire.
In afara de ciobotica cucului sau lapte cald sau mai stiu eu ce remedii naturiste, va propun si eu cateva metode , mai mult sau mai putin mincinoase care poate o sa ma ajute.
- Alege-ti un gand indepartat si insista pe el, un fel de “ce-ar fi daca as fi milionar” sau imagineaza-ti o discutie cu vecina de deasupra cand bate snitele pe podea. O sa-ti fure atentia, o sa vezi filme in care o sugrumi pe vecina si apoi poate-poate adormi.
- Relaxeaza-te. La modul nesimtit, lasa-te greu in pat, sa nu mai simti nicio mana sau picior, sa-ti lucreze doar diafragma, restul muschilor sa fie in nesimtire, si daca te concentrezi indeajuns de tare s-ar putea sa ti se relaxeze si creieru si sa ti se atrofieze sa adormi in final
- Biscuitii sau napolitanele, o adevarata provocare. Mai ales daca mai este cineva in camera cu tine si doarme ca nesimtitul, ceea ce-ti doresti si tu. Atentie! Scopul nu este sa mananci intr-un mod galagios ca sa-ti bati joc de somnul omului, ci sa mananci cat mai incet si mai silentios sa nu-l trezesti. Asa trece timpul mai repede, in final te plictisesti si adormi din cauza bolii porcului, adica ai burta plina si te ia somnul.
- Televizorul. Nu alege vreun film interesant care sa te tina captivat. Pentru mine functioneaza cel mai bine teleshoppingul. Las tv-ul aproape de mute, sa se auda in soapta asa, si ori stau c-un ochi la el si cu unul sub perna, ori ma minunez de asipratorul Vacusharp2000 sau de cutitele alea, mama ce-mi mai placea cutitele, si sunt gata.
- Daca pana la urma nu merge si nu merge, iesi pe balcon, aprinde o tigara, ca intre timp s-a facut dimineata.
- Cum am putut sa uit de integrame? Si nu orice fel de integrame, de preferat cele facute in toaleta, atmosfera racoroasa si mirosul de clor iti poate induce o stare de somn. Acum, cum ti-e norocul, daca adormi cu w.c.-ul in brate sau ajungi pana in pat.
Povestea cireselor
Jul 9th
A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, un cires inalt, cu o coroana bogata, tocmai ce-i cazusera florile si facea cirese. Cresteau in grupuri de cate trei-patru, grase si rosii, parfumate de-ti venea sa saruti copacul. Una singura se distingea, mai galbuie, mai slabuta, ca o oaie neagra.
Curand, langa ea a mai crescut o cireasa. Era singura pereche de doua cirese din copac. Crescusera amandoua, se inrosisera si coditele lor erau parca unite pentru totdeauna.
Apoi a aparut o fetita. Bruneta, creata, cu buzele mici si rosii ca doua cirese si pielea alba-alba. S-a urcat in copac si a ales cele doua cirese. Le-a rupt din copac dar fara sa le rupa intre ele, si le-a asezat dupa ureche. A mai stat o vreme urcata in copac in timp ce-si infigea pumnul in cate un ciorchine de cirese si le ingramadea in buzunarele de la rochita.
A sarit repede si a fugit spre casa, a aruncat ciresele intr-un pahar, nu erau multe, atat cat a putut sa prinda in pumnisorul ei, si le-a lasat sub jetul de apa de la chiuveta. Pe cele de la ureche le-a lasat, le purta ca pe cercei si din cand in cand le verifica sa vada daca mai sunt acolo..
Statea pe treptele casei si se juca cu degetele in paharul plin cu apa si cirese. Coditele de la ciresele mancate le aseza aliniate, desena o casuta, din samburi construia acoperisul si in locul unde ar fi trebuit sa fie usa, ii ramasese loc lipsa. Arunci si-a dus mana dupa ureche si si-a scos ciresele. Se uita la ele, o vreme le-a plimbat pe buze, si le-a asezat pe nas, nu-si dorea sa muste din ele. Apoi brusc a prins ciresele cu dintii, le-a smuls din coditele lor pe care le-a asezat la casuta, a plimbat ciresele prin gura o vreme, pana cand au pocnit si au iesit samburii din ele, apoi i-a pus la usita casei.
Au crescut impreuna, pentru putin au fost nedespartite pe urechea fetitei, apoi codita lor comuna statea pe post de varf de acoperis si samburii lor, primii-primii in usa casei.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
Vocile
Mar 23rd
Vezi tu teoretic (vorbind de analiza interioara), stim ca noi ca persoane existam ca eu si constiinta. In realitate in noi exista o mutitudine de persoane care sunt in permanent conflict. Sunt sigura ca ai costatat de multe ori voci care nici nu stii de unde rasar in sinea ta, care iti spun lucruri de care te miri si tu. Adevat este ca dialogurile tale sunt mai mult in interior pentru ca esti o introvertita nedeclarata. Poti sa ma urmaresti? Daca nu, inseamna ca sunt varza si te capiez degeaba. Sper totusi ca voi reusi sa transmit ceva , ce ti-am mai spus si altadata dar altfel. Ca sa intelegi ce sunt vocile astea si de unde apar , trebuie sa spun ca in noi traiesc o multitudine de personalitati (da , da , nu te mira) dar nu vorbesc de cazuri patologice in care una sau mai multe personalitati din interiorul individului, devin atat de puternice incat ajung si se manifesta in exterior afectand total negativ viata sociala a individului (caz determinat de o nevoie acuta de a fi protejat-frica/dubla, tripla personalitate). Bun astea sunt vocile… asta ca sa avem un punct de plecare. In general ele te fac sa analizezi situatiile pe toate fetele, sa vezi astecte pe care nu le observi la prima vedere , te invata sa eviti lucruri nedorite , sa iei decizii constructive, sa fii obiectiv dar … si sa te temi , sa ai fobii , sa fii neincrezator , iti pot submina increderea , te complexeaza. De ce? De unde vin vocile?
Acum e acum! O persoana este totalul vocilor: copilului (certat ,descurajat,care a fost nedreptatit fata de frati sau surori ,timorat sau alintat , rasfatat, etc), adolescentului (neinteles-de cele mai multe ori), a tanarului indragostit(deziluzii sau impliniri), a sotiei(…), a pozitiei de mama sau tata, a angajatului si a colegului de serviciu, a gospodinei , a flamandului , etc , etc , a tuturor starilor si faptelor prin care trecem.
Ai vrut la psiholog? Rabda! Am impresia ca te cunosc de cand lumea si ma doare ca iti fac teoria chibritului . Sa ma ierti. Sunt lucruri pe care le stii cu siguranta dar cred , chiar cred ca daca ti le spune altcineva au alt efect.
Cred ca banuiesti deja unde vreau sa bat.
Sa continui, autoeducatia (nu educatia) ne ajuta sa stabilim un anumit echilibru interior incat sa functioam aparent normal in societate.
Spun aparent pentru ca in realitate , anumite voci pot fii atat de puternice in interiorul nostru incat ne fac viata un cosmar. Uneori vocea copilului din noi (cea mai puternica de regula) ne face sa ne temem de intuneric (de pilda) toata viata, sau sa manifestam nevoi nejustificate (aprobare din partea altora, protectie, etc). Ne straduim o viata sa ii cunoastem pe cei de langa noi si pentru noi nu alocam nici o secunda. Murim de cele mai multe ori si nu stim cine suntem sau traim cu falsa impresie ca stim cine suntem. Risipesti ingrozitor de multa energie sa ii multumesti pe altii si sa aflii ce vor. Te risipesti pentru nimic. Sunt atit de multe , frumoase si interesante lucruri in tine , de ce lasi vocile sa te faca sa le treci cu vederea? Uita-te mai des in oglinda si cauta imaginea sufletului tau. E cel mai important. E timpul sa il descoperi. Sa il descoperi nu ajunge sa spui: nu sunt rea , mi-e mila , imi place sa ajut …Toata astea vin de undeva , acel ceva nu se poate descrie , il simti, il constati , te umple , e un tot , esti tu. Si trebuie sa fii mindra de asta. Cand vei reusi sa vezi cine esti asa cum vad eu cel putin , ai sa poti, ai sa poti tot ce vrei, pentru ca ai sa fii in sfarsit tu si nu una din vocile tale.
Dislexici Anonimi
Mar 22nd
Salut, sunt Chibreta si sufar de dislexie emotionala. ( in cor, salut Chibreta)




Recent Comments