d`ale mele
Ma intreb
Apr 21st
Daca din greseala pe care am facut-o si aceea de a nu mai posta pe blog, mi-am pierdut cititorii? Mai exista oare vreunul ratacit pe aici?
(No Ratings Yet)
Loading ...Insistenta
Apr 20th
Am observat ca exista 3 tipuri de insistente:
Insistenta cu un scop, pentri ceu materialisti, cei pe interes, etc. Insista pentru a castiga ceva, pentru ei.
Insistenta daruita, sau ma rog, nu stiu cum a ii spun, cert e ca cei care insista o fac pentru binele altora, pentru a-i apara, etc.
Insistenta prosteasca, nu numai ca cei care insista nu au niciun scop, dar o fac pentru nimic, degeaba.
(No Ratings Yet) Loading ...Timpul
Apr 17th
Nu stiu de ce titlul se numeste asa. Nu cred ca are vreo legatura. De fapt ce scriu aici n-o sa semene si n-o sa lege de nimic de pana acum. Sau poate de ceva, ancestral.. Postul asta n-o sa fie scris de mine, desi sunt mainile mele cele care tasteaza, creierul meu cel care dicteaza. Cu toate astea nu sunt eu. Nu stiu nici daca sunt vechea eu, sau neo-eu.E un oarecare eu al meu. Nu-mi pasa daca va ametesc, daca nu intelegi nimic, eu scriu. De fapt v-am mai zis ca nu eu scriu.
Am o senzatie de stiu-nu stiu, vreau-nu vreau. Nu stiu ce vreau sa stiu sau sa nu stiu. Cert e ca nu vreau nimic. (Habibi nu te gandi la ziua de azi, treaba aia cu fetele, n-are nici ce-a mai mica legatura) Ce stiu e ca am obosit, dar un fel de oboseala launtrica, a eului. Am obosit sa fiu eu? Mi-e frica sa nu par prefacuta cand spun asta. Cert e ca mi-e pofta sa stau saptamani intregi in pat. La orizontala. Da, asta vreau. Sa nu ma uit la televizor, sa nu dorm, ci doar sa stau. Imi doresc sa fiu statica. Sa ma uit in gol, sa-mi fuga mintea, sa aud o ploaie, sa miroasa frumos. Imi doresc sa fiu singura? E relativa treaba cu singuratatea asta, singura sunt si cand ma duc la toaleta, singura sunt la parinti, singura am fost si singura o sa fiu. E doar o chestie de moment. Va reamintesc ca nu sunt eu cea care scrie. Probabil am dubla personalitate. Revenind la singuratatea asta, n-am fost niciodata singura. Sunt inconjurata permanent de vise, ganduri, oameni, idei, frumos, urat, bun si rau si lista poate continua.
Raportandu-ma la trecut, ma simt tacuta. Trecut tacut, trecuta si tacuta. Nu, trecutul n-a fost tacut. Imi place jocul asta de cuvinte. Raportandu-ma la prezent, trecutul a fost..zbuciumat. A fost..ca un copil suferind de hiperactivitate, care acum s-a oprit brusc. S-a oprit si a intrat intr-un moment de senilitate in care se uita pierdut spre cer,dupa particule invizibile plutind prin are si care fredoneaza un cantec neinteles leganandu-se usor de pe un picior pe altul. Toata imaginea asta vazuta cu incetinitorul, din cand in cand, apasand gresit pe butonul de repede-inainte.
Deci trecutul n-a fost tacut, eu am fost tacuta. N-am vorbit. Am tacut. Apoi brusc, am invatat sa vorbesc. Si vorba mea a fost inteleasa. Desi vorbesc acum mai mult ca oricand, sunt tacuta. Dar nu in privinta exprimarii punctului meu de vedere. NU. Acolo bat campii cu gratie. La fel ca si acum. Simt ca ceva urla in mine, si as putea sa urlu si fizic, poate asa n-as mai fi tacuta. M-am gandit sa scriu, sau sa spun pur si simplu ceea ce vreau sa urlu, dar nu merge. Nici macar nu stiu ce vreau sa urlu, iar apoi, treaba asta pur si simplu nu merge decat..racnita, urlata, tipata din toti rarunchii mei. DA! Sa Simt ca imi pocnesc venele pe fata si toata fata mi se inroseste iar gatul mi se usuca iar apoi imi dau lacrimile. Si din momentul in care racnesc cu toata puterea mea, sa izbucnesc in plans. Asta da senzatie! Iar eu, urland si plangand, sa ma aplec si sa strang pamantul in pumni.
Imi place sa ma cred puternica, dar in acelasi timp sa fiu constienta de slabiciunile mele. Adica sa nu ma ascund in spatele unui paravan pe care scrie “FIER-BETON”, iar inauntru sa fie vata de zahar. Asa o sa-mi invat si copilul. Sa fie puternic, sa nu se lase daramat, sa nu fie dezamagit. Voi fi o mama perfecta. Asa imi place sa cred. Voi fi cea mai frumoasa mama, si mai iubita si perfecta! Si nu voi naste niciodata. Nu vreau un copil, dar voi fi, o mama adevarata. Voi fi cea mai dulce sotie, care va iubi si nu va fi egoista, dar va hrani egoismul sotului. Nu voi si un robot. Voi fi femeia care va fi respectata pentru ce este si nu pentru ceea ce face. Si nu ma voi casatori niciodata. Voi fi desteapta si frumoasa, si apoi voi muri. O sa mor devreme. Asa e mai bine, devreme. Te trezesti devrme, ti-e somn, dar ai mai mult timp pentru ce ai de facut. Nu m-am nascut devreme, dar nici tarziu, m-am nascut dupamiaza, deci jumatate de zi am pierdut-o din viata, asa incat voi muri mai devreme. Asa trebuie! Mor devreme, ca sa nu pierd jumatate de zi din moarte. O sa incetez din a mai trai si voi incepe sa mor. Apoi dupa ce imi voi muri moartea, voi incepe sa imi mor viata.
Si toate astea ar trebui sa se raporteze la ceva. Si daca eul meu nu va mai fi, si nici al tau, atunci la cine? Viata si timpul si spatiul si totul se raporteaza la viata? LA timp? Si la spatiu? Care sunt reperele noastre, sau ale vietii?
Sa iau un exemplu. Un autobuz face acelasi traseu in fiecare zi. IN fiecare zi trece pe langa un semafor. Deci putem anticipa trecerea autobuzului pe langa semafor. Stim ce va fi in viitor: autobuzul va trece pe langa semafor. Exclud situatiile exceptie cand se asfalteaza strada si traseul autobuzului este deviat, si deci nu va mai trece pe langa semafor. Stim viitorul, autobuzul va trece pe langa semafor, stim prezentul momentului cand autobuzul trece pe langa semafor, si stim si trecutul, raportandu-ne la momentul in care autobuzul trece pe langa semafor, deci autobuzul a trecut pe langa semafor.
In toate acestea, sa folosim acum infinitivul, autobuzul a trece pe langa semafor. Punctul nostru de reper este semaforul, autobuzul isi efectueaza traseul zilnic. Intre toate aceste va trece, trece si a trecut, care este legatura? Autobuzul sau semaforul? La ce se raporteaza trecutul,prezentul si viitorul? La moment? La trecut? La amintire? Vom fi amandoi in autobuz sau vom fi la semafor?
Evitand in a ma face extraodrinar de plictisitoare, inchei aici,
A voastra nu-eu, intortocheata si de neinteles.
(No Ratings Yet) Loading ...
Concluzii
Apr 16th
Oamenii. Societatea. Ce rezulta din imbinarea acestor doua? Niste reguli de etica si morala, care ii obliga pe UNII sa actioneze intr-un anumit fel, respectiv, sa uite sa fie oameni. Se raporteaza strict la societatea in care traiesc.
Ce inseamna societatea pentru ei? Uuh Doamne!, PARADISUL: interesul, scopul, mijloacele, MINCIUNA!
Mi-e sila sa vad turme. Oamenii astia sunt morti din punct de vedere spiritual.Au devenit roboti indoctrinati. Isi permit sa se situeze intr-o pozitie superioara noua, oamenilor simpli, in conditiile in care ei sunt nimic? In care ei nu valoreaza nimic! Sunt ca niste paraziti infecti care se lipesc de noi si ne distrug. Niste dependenti..
Oamenii astia, au toata mila si compatimirea din partea mea.
(No Ratings Yet) Loading ...Oamenii cu nas
Apr 16th
Suna ciudat titlul, stiu. Acum vreo doua saptamani, eram in metrou in drum spre scoala, si ma uitam in jurul meu. O doamna cu nas ascutit, o batrana cu narile mari, un domn carn.
Toti erau atat de caraghiosi cu piramidele alea in centrul fetei. Ma gandeam ca noi oamenii, suntem foarte amuzanti. Incepand cu nasul. Am stat si m-am benoclat apoi la toata lumea si am observat ca toti aveau niste piramide in centrul fetei, de toate formele si culorile si marimile.
Ma gandesc, daca mie mi se pare amuzant un om cu nas, cum mi s-ar parea un om fara nas?
(No Ratings Yet) Loading ...Ce-am mai visat? Pai stai sa vezi..
Apr 15th
Eu si visele mele. Tineti minte visul cu goanga si furnicile nu? Am unul si mai interesant..
Vineri seara m-am uitat la Dansez pentru tine inainte sa adorm, si apoi am cazut intr-un somn nu prea adanc ( ca daca era adanc era starea de non-REM, adica non-rapid eye movement, stare in care nu visezi, pfff, biologia asta) si am inceput sa viseeez..
Eram intr-un club cu habibi, o fetita de la Dansez pentrut tine, si o colega de clasa, aveam masa undeva la etaj. (scara era facuta din mare metalice foarte groasa, si era o scara spiralata)
M-am dus la bar sa mai iau ceva de baut, si barul arata ca o camera pentu depozitare. Era ca un fel de raion din hipermarketurile alea mare, si totul era pus in baxuri acolo, de la sucuri pana la chipsuri si dulciuri. Cand sa ma intorc la masa, am trecut pe langa masa unde statea un prieten care a fost in scoala cu mine, care dupa ce m-a salutat mi-a spus ca ii palce bricheta mea, si a exclamat ca beau MOV! Mov era bautura pe care o beam eu, intr-un pahar asemanator cu cel de shake, numai ca era din plastic si mai mic. Partea de jos, era de culoare moc, si plasticul era transparent, la fel si capacul,numai ca era verde. Inauntru era acea bautura care se numea MOV si era facuta din cocos, se nuimea ceva cu COCONUTE… nu sti.
M-am intors la masa mea, si cei cu care eram vroiau sa plece pentru ca se inchidea clubul. M-am uitat la ceas si era 11:ceva cu 7 . Am zis: “Haideti undeva intr-o alta terasa”. Colega incepuse sa zica ca ea a fost si pe acolo, si pe acolo si ca ea cunoaste tot. Apoi a venit vorba de barul “Fara Spaga”, asa se numeste. Am zis hai sa mergem pentru ca stiam ca acolo isi sarbatoreste fostul meu prieten ziua.
Am ajuns la locul cu pricina. Intrarea era printr-o poarta cu o bolta deasupra, care dadea intr-un fel de gradina interioara, cu multe cladiri vechi pe langa. (this is not the reality). Am luat-o la stanga sa intram inauntru, si am vazut o gloata de copii mici cu ghiozdanele in spate care alergau haotic. Ma gandeam in sinea mea, ca o prietena comuna de-a mea si a fostului prieten, a vrut sa-i faca lui o surpriza, sa-i aduca o gloata de copii mici la ziua lui, in conditiile in care el nu suporta copii.
Am intrat. Inauntru era un hol lung, care urca in sus, pe stanga usi multe. Era un spital de nebuni. In capul holului statea ingrijitoarea spitalului, care era fosta mea pedagoga de la semi-internatul de la scoala. ( inca mai e pedagoga). Era carunta si avea fata gri si obosita cu cearcane, si mi-a spus asa: ” Trebuie sa le dau sa manance, sa-mi bag pula”
Am urcat in hol, si ma uitam la primele 3 usi inchise de pe partea stanga. Doamna mi-a spus ca nu e voie, ca acolo este sectia pentru bolnavi mintal. Am mai mers putin, si am vazut o ura deschisa. Era o camera intunecata, si murdara, si jerpelita. Intr-un pat, statea un baiat, cu fata in jos, cu un cutit infipt in cap. Mi s-a spus ca acolo este sectia pentru depresivi.
Urmatoarea usa deschisa era intr-o conditie ca precedenta. Erau 2 paturi puse perpendicular, dar lipite de pereti. Un baiat isi taia venele si altul plangea, iar toata chestia asta era data pe repede-inainte. Acolo mi s-a spus ca era sectia pentru anti-depresivi, nu stiu de unde si pana unde. Ultima usa deschisa era in capatul holului, pe peretele din fata. Arata ca o camera normala, si doamna mi-a spus ca nici nu stie de ce e baiatul ala acolo ca el nu are nimic. Intins pe pat era un tip de la mine din scoala, care e cam cel mai smecher ca sa zic asa. Era foarte plictisit si molesit asa, si l-am intrebat ce are, si mi-a spus ca e plictisit asa. Si l-am intrebat daca este plistisit de prietena lui si a zis ca da.
Ne-am intors, si in zona cu primele usi inchise, una dintre ele era deschisa. Am vazut o tanti grizonata cu parul cret, si atunci a venit mama si m-a trezit.
Super vis, nu?
(No Ratings Yet) Loading ...
Loading ...
Recent Comments