Raporboy mi-a dat o leapsa, eu o s-o modific putin. Nu dau mai departe, ca e doar pentru sufletelul meu, dar na!, cei care vor sa se infrupte, n-au decat.

Ce va rog eu sa faceti, ca tot trebuie sa fac ordine prin teancul de cd-uri, sa vad ce iau si ce nu iau:

Sa imi recomandati, 3 ( trei) melodii, care va plac voua cel mai mult, pentru sufletelul si inimioara mea, ca sa fac eu un playlist, sa am asa, amintire de la voi. Poate sa fie si oldies, si rock, si pop si orice, numai manele sa nu fie.

Hai cu dedicatia.

P.S.: Pentru cei care imi recomanda melodii, de care stiu ca nu sunt usor de gasit si downloadat ii rog sa mi le verse intr-un mail la mimoza_senzitiva[coadademaimuta]yahoo[punct]com

Ei bine, urmeaza partea interesanta!

In Bulgaria n-am facut poze, asa ca dimineata la prima ora, cand soarele abia rasarise pe meleagurile grecesti, m-am apucat de facut poze. Incep cu rasaritul si termin cu apusul de la intoarcere.

Dupa ce am trecut de partea muntoasa, am dat de apa, si am mers de-a lungul ei panaa..

Pana am ajuns la podul din Patra, unde autocarul , ma rog, soferul,ne-a facut o surpriza. Ca sa nu mai plateasca taxele de pe pod, a urcat autocarul pe vapor si asa am traversat marea pana in Patra. Experienta de neuitat.

Fiecare orasel mai mare, are o Platia, care inseamna un fel de centrul orasului. Cam pustiu in Pirgos la pentru ca intre orele 15-19 grecii dorm, apoi seara toata cafenelele sunt pline. LA asta se pricep ei cel mai bine.

La intoarcere, n-am mai luat-o prin Patra. De fapt am ajuns in Patra, dar am luat-o de-a lungul peninsulei pana in Corint, apoi am mers spre Atena. Asa am vazut si partea cealalta.

Si apusul, undeva in drum spre Atena.

Si cum dintr-o data au inceput sa-mi placa plantele de interior, nu m-am abtinut sa nu fac cateva cadouri.

Bonsaiul l-am luat fara frunze de acolo pentru ca era printre ultimii. Dar pana l-am facut cadou i-au crescut frunzulitele.

Si preferata mea, e mica, e colorata, e cat se poate de frumoasa si mananca muste si tantari.

Nu, n-a cazut nimic pe mine la niciun cutremur. Sunt bine, sanatoasa.

Sambata trecuta m-am intors acasa, numai ca am avut probleme cu conexiunea la internet si pana astazi nu am reusit sa rezolv nimic.

N-am facut nimic important in Grecia, chiar a fost  o calatorie degeaba, m-am mai si imbolnavit de la apa rece.

V-am promis poze, stiu. Maine le uploadez pe Flickr si vi le arat.

Mai am de stat luna asta. In jur de 31 iulie-4 august imi iau zborul. Chiar ii rog pe cei care se pricep la companiile aeriene sa arunce cu ceva spre mine sa ma sfatuiasca cu una cu doua.

Intre timp, poate gasesc pe cineva care vrea o catelusa de 9 ani, o boxerita blanda care plange dupa afectiune. Imi pica greu s-o chinui in avion si s-o tin acolo in caldura aia.. Poate totusi, macar niste bunici iubitori?

Habibi m-a lasat singura 10 zile, a plecat prin strainataturi la vizitat orasul Praga. Asa ca cei care vor sa-mi ureze drum-bun si Doamne-ajuta sau sa-mi umple frigiderul pentru ultimele saptamani ma gasesc disponibila.

Altfel, mi-a fost dor de voi, zau!

Acum cateva saptamani, Grecia a tinut-o numai in cutremure. Ieri au fost alte 3.  La 9 dimineata unu de 5,9 grade, la 3 dupamiaza unul de 5,7 si la 5 dupamiaza unul de 5. Primele doua nu le-am simtit ca dormeam, dar la 5 dupamiaza, eu ma aflam in oras.

N-am simtit nimic, dar incepuse sa bata vantul si s-a auzit ceva ca niste tunete. Ma gandeaam ca poate vine furtuna, dar era soare si cer senin. Abia seara mi-am dat seama ca a fost cutremur, dupa ce am aflat de la stiri.

Din cat am inteles n-a fost ranit nimeni. Orasul in care stau a fost inconjurat de epicentrele cutremurelor, dar undele n-au ajuns pana aici. Doar am auzit. Si treaba aia cu vantul era din cauza polaritatii pamantului..

Cica s-ar putea sa vina unul mare, acum eu sper sa ajung acasa intreaga..

Glumeam! Salutari din Πυργος Pyrgos!

Inainte de toate, sa-mi scuzati greselile din scris, pentru ca e tastatura slim, pe baterii, bateriile sunt pe terminate si eu ma descurc cam greu.

Azi e joi,nu? Adica ieri am ajuns aici. M-au rupt 24 de ore de drum cu autocarul, chircita de numai puteam, langa o baba enervanta, ca nu am gasit 2 locuri libere sa stau langa mama..

Trecem peste, am reusit dupa multe ore sa ma mut langa mama.

In drum spre Giurgiu, undeva printr-un satuc uitat de lume, in stanga se facea o strada numita Strada Sperantei, care era luuuuunga si pustie. Ma gandeam daca nu cumva e vreo chestie subtila..

In vama am stat 2 ore. Am murit de nervi, aglomeratie, caldura de ma topeam, in fine..

Bulgaria parca era parasita. Abia vedeam pe la cate o bodega 2-3 oameni, in rest, satele gri, triste, goale.. Nici macar stele nu erau pe cer.

Pe la 2 cred, am intrat in Grecia, deja alt peisaj, alta atmosfera..

Am incercat sa adorm, m-am chinuit,mi s-au unflat picioarele, am dat 10 euro pe o cartela  de Vodafone caree avea  numai 1 euro credit pe ea, si apoi am mai dat inca 20 de euro sa o incarc, ca sa pot vorbi in tara.. Ca dracu.

E cald de mori aici. Pana acum n-am facut nimic. am iesit azi putin in oras, dar in rest dorm.

Am vrut sa va scriu ieri, dar nu gaseam parola de la Wp. Poate maine scot niste poze.

Va pup, si va mai scriu.

p.s: Habibiiiiiiiiiiiii, mi-e dor de tine, fa!

Probabil ca atunci cand cei mai multi dintre voi veti citi postul asta, eu voi fi deja undeva prin Bulgaria, sau poate chiar la greci.

Am la bagaje de sta vantul: 2 cutii mari, trollerul cu hainele pentru saptamana asta si inca 4 genti cu hainele de iarna, farfurii, cani etc..

Mi-am luat sedative ( nu cine stie ce, sunt niste pastilute de supt care se numeste Sedatif PC, si care cica te ajuta sa te linistesti si sa dormi, aiurea, am luat aseara 3 si n-am dormit deloc) , care intr-un final sper sa ma ajute sa dorm in autocar chiar daca raman intepenita..

Am luat aparatul foto, pai trebuie sa va aduc si poze, nu?

Clepsidra de la gat i-am incredinta-o lui Habibi, sa aibe grija de ea pana ma intorc..

Si cam atat. Va scriu miercuri sau joi, cand prin putin timp.

Va pup!

P.s: Sper ca intr-o saptamana maxim sa ma intorc.

Of, ma doare asa de tare ca trebuie sa va spun..

De la inceputul semestrului al-doilea tin asta in mine. Nu multi stiau, insa o sa incerc sa va fac sa credeti altceva..

Plec. De tot., dar nu cu tot. Las multe in urma, multe frumoase.

Si acum sa nu mai fiu atat de evaziva.  Am vandut casa, cu totul. Am terminat cu scoala, mama a terminat cu munca. Plecam de tot in Grecia. O luam de la capat. Acolo sunt singurele rude apropiate, si mama a dat intr-un fel de paranoia referitor la moarte, ca daca moare maine eu raman singura si nu ma ajuta nimeni. Ma innebuneste.

Bun, saptamana viitoare plec cu ea sa caut casa in oras la matusile mele.Asa ca m-am apucat sa fac curat si sa strang, sa facem cutii si bagaje, sa ducem o parte din lucruri. Incep acum sa cotrobai prin dulapuri si sertare, si poate fac un “Room Sale”, nu pe bani, normal.

O sa va anunt exact cand plec de tot, apoi o sa fie iar o pauza pana imi iau calculator, si bag internet si etc…

Ganditi-va ca am castigat la loto si am plecat intr-o vacanta prelungita in Grecia, la plaja..

Eu nu citesc deobicei. Pur si simplu, cand eram mica ma plictiseam groaznic, iar acum nu prea simt nevoia. Nu e vorba ca n-am incercat sau ceva, dar “transa” aceea se pierdea pe parcurs. De cand cu Habibi aparut nu foarte brusc in orizonturile panoramei  mele despre viata asta care arata ca o electrocardiograma, am inceput sa citesc. Sunt de parere ca viata nu trebuie citita, ci traita. De ce sa invat din experientele citite, cand pot foarte bine sa le simt si eu? El citeste, asa ca nu stiu din ce motiv simt nevoia sa citesc si eu. Or fi si alte motive mult mai plauzibile, dar acum nu vor sa mi se arate.

Bon. Aseara am luat prima carte care mi-a picat in mana din biblioteca. Adela de G. Ibraileanu. S-a considerat a fi un mic roman autobiografic, dar nu este decat o analiza personala a acestei Adela. Cem-a surprins? Intr-un mod absurb ma regasesc in personajul lui Ibraileanu, si intr-un mod si mai absurd m-am indragostit de Adela. Nu ma trimite cu gandul la nimeni, ci pur si simplu m-am indragostit de ea. Idealul feminin? Era frumoasa si desteapta si stia cum “sa-ti intoarca capul” ( la figurat).

Am observat ca atunci cand ti se prezinta despre cineva, intr-o analiza succinta, ori ajungi sa displaci persoana prezentata, ori sa o indragesti. Mie imi place mult Adela. Nu cartea, ci personajul.

Inca n-am terminat cartea, si nici nu cred ca ma grabesc sa o fac. Cred ca voi reciti Adela, mult timp de acum incolo. Am innebunit. M-am indragostit de imaginea scrisa a unei femei.

Offtopic: Oficial simt ca trebuie sa ma comport ca o persoana matura. Ma simt ciudat ca spun asta, dar pana acum, consideram ca ma comportam ca o matura chiar daca aveam 13 ani. Acum ca urmeaza 18, e cu totul alta poveste. E necesar sa fiu. Ce urat..