In timp ce scriam ieri postul cu Tinerete furata ,mai exact dupa ce am terminat,mi s-a spus ca nu e stilul meu.M-a cam intrigat sa spun drept,ca nu ma asteptam sa mi se spuna de stilul meu.Pana acum nu am facut decat sa pornesc de la o idee concreta si sa deformez realitatea ajungand la povestile publicate pe blog.In mare parte ele se inspira din experiente reale si sunt caracteristice mie prin acel imprevizibil pe care desi nu-l introduc intentionat,asa imi iese.

Am sa incerc sa scriu si altfel de povesti,e o provocare destul de mare pentru mine sa stiu povesti cu final fericit.Mi se par mult mai profunde cele despre experiente de viata care isi pun amprenta asupra destinului unui om.

Jos-de-pe-topica:

-sunt indragostita,iubesc si sunt iubita

- o sa am nota la purtare scazuta pentru prima data in viata mea

-am 57 de absente

- dar nu ma intereseaza de liniutele 2 si 3,pentru ca tot ce conteaza e prima liniuta.

Daca ieri toata ziua am avut obrajii umezi din cauza ploii,seara i-am avut umezi din cauza lacrimilor.

Trebuie sa ne pregatim pentru suportarea consecintelor.

Am ras,am vorbit,am uitat,am stiut,am simtit,am iubit.

Ieri probabil,s-a terminat tot si a inceput restul.

Lulu,te rog sa ma ierti pentru mesajul de ieri si nu,nu puteam sa iti spun la telefon ca inca nu se intamplase tragedia.Am luat hotararea aia pentru ca m-am gandit ca ne va fi mai usor .Nu ti-am spus ca te iubesc pana acum,tocmai ca acum cand pun punct sa nu spui ca te-am mintit,sau am spus vorbele alea doar de dragul de a le spune.Sper sa nu intelegi gresit,e vorba ca esti prea departe de mine,si de exemplu acum,cand as fi avut mai multa nevoie de tine,nu am cum sa te iau sa fii langa mine.Iar telefonul sau internetul nu ma incalzeste prea mult.

Iti scriu aici,pentru ca nu stiu cand vom mai avea ocazia sa vorbim in timp real si pentru ca aici e locul unde pot sa-mi vars vrutele si nevrutele fara sa comenteze nimeni nimic.

Cat despre cititorii mei,stiu ca de multe ori sunteti confuzi in legatura cu multe dintre posturile mele,pai de aia am fost numita cea mai controversata bloggerita nu?

Ei bine,din pacate o sa va spun,ca nu o sa mai am cum sa dedic atat de mult timp blogului.El va ramane Blogul Chibretei,insa frecventa posturilor va fi mai mica.Dar mai bine putin si bun decat mult si prost nu?

Va pup si va iubesc,

Chibreta

Expozitiune: Ziua incepe cu 9 copii treziti cu noaptea in cap,2 dintre ei oleaca mai inceti.Continuam cu braduti de ceramica pictati in rosu si auriu de maini prea mari care sa incapa in manusile chirurgicale,si clopotei asamblati de manute mici cu degete minuscule.

Intriga: Copii nu aveam chef de mers acasa asa ca ziua continua cu o plimbare in Cismigiu.

Desfasurarea actiunii: Eu si Habibi am incercat sa construim un profil psihologic al oamenilor ce treceau pe langa noi,doar dupa aspectul fizic sau expresiile fetei.

Discutii despre vata de zahar pe bat la 2,5 lei bucata si rapoarte proportionale despre pupici/oameni curiosi .

Punctul culminant: Eu si Habibi faceam pipi GRAV!! Prea multi bani nu aveam,pana in Pta Romana era mult de mers,la Mcu` de langa Cismigiu intrai la toaleta doar daca stiai codul aflat pe bonul de la casa.Ne scotocim de bani,pana la urma am gasit destui bani sa si mancam,si sa facem si pipi.

Deznodamant: Cu vezicile relaxate,Eu si Habibi am pornit fiecare spre casa lui,ca doi copii cuminti ce suntem.

The End

Sa va spun cum cum stau lucrurile,pentru imediat cum ati auzit de depresia mea,mi-ati spus ca trebuie sa ma ridic singura ca nustiuce si nustiucum.

Pot sa spun cu mana pe inima ca eu niciodata n-am cerut mila sau ajutorul cuiva atunci cand am fost in situatii de genul.O persoana anume poate confirma cat de mult s-a zbatut sa incerce sa ma ajute cand eram eu la capitolul “depresii urate” pentru ca incerca sa ma ajute si eu am refuzat-o .

Cred ca am avut in viata un singur moment critic in care m-a ajutat cineva,si a facut-o pentru ca eram atat de slabita,incat aproape nu mai aveam puterea nici sa aleg.L-am apreciat pentru ca a fost langa mine in momentul ala.In schimb,peste tot si peste toate va garantez ca am trecut singura,si nu voi fi o ipocrita cand va voi spune ca am simtit gustul adevarat al realitatii.

Nu e prima depresie a mea,am avut altele si mai rele,si ca sa vedeti ca ma simt ok,mi-am revenit.Multumesc celor care s-au sinchisit sa ma intrebe cum ma simt ( Cha0s, RaPeRbOy, Habibi! )

Ceea ce vreau sa spun,ca exista o persoana,care de aproape 1 an,nu a incetat sa ma iubeasca,in ciuda tuturor refuzurilor mele.O continuat si a sperat ca la un moment dat dragosta noastra sa fie impartasita,sa nu fie nevoita sa iubeasca de una singura.

I-am refuzat iubirea acum ceva timp,pentru ca n-am vrut sa iau o decizie mult prea devreme care mai tarziu sa-mi fie greu sa o gestionez.Si pentru ca am vrut sa incerc sa gasesc o persoana la standardele mele.Acum sa nu intelegeti ca persoana putin mai sus mentionata,nu era la standardele mele si nu era demna de dragostea pe care i-o putem oferi.Gresit.Avusesem deja o relatie,si vroiam altceva.

Aseara mi-am dat seama ca daca ar exista o persoana,caruia in momentul asta sa-i ofer tot ceea ce am eu mai bun,ea este.Voi incerca,sa ne impacam,si relatia sa mearga de la sine,si noi vom face tot posibilul ca ea sa decurga bine.Daca nu va fi asa,voi pune despartirea pe seama naturii relatiei si a distantei dintre noi.Atunci ne vom lua la revedere frumos si calm,ca doua persoane mature ce suntem si vom accepta situatia.

Mai sunt cateva de zis,dar sunt mult prea personale..si nu stiu daca imi permit in momentul asta sa le fac publice.

De retinut: -depresiile mele sunt in stare de depasire.

-am gasit pe cineva pe care sa iubesc

Juma’ de kil  de buze ce am si juma de kil de falci.

“Unde as vrea sa locuiesc, atat in tara, cat si in strainatate?”

Ooooh,foarte greu de raspuns .As vrea sa locuiesc la mare,sa simt linistea apei si puterea cu care un val se sparge intre stanci.Sau as putea locui la munte,sa simt ca stapanesc toata lumea uitandu-ma in fiecare dimineata la privelistile ce-mi inunda ochii.Desigur,as putea locui intr-un oras cum ar fi Brasov,sau Sibiu,poate New York sau un orasel de pe o colina din Grecia avand un templu sau un castel frumos luminat chiar in dreptul geamului camerei mele.

Acum o intreb pe Luminita,tu unde ai vrea sa locuiesti,atat in tara,cat si in strainatate?

Sunt o ciorba muzicala.Ei bine am trecut de perioada in care ascultam pop si dance (eram si eu mica si naiva) la rap si hip-hop.Si ascultam la greu,si stiam melodiile pe de rost si,eh amintiri.De la rap,am trecut la soft rock si oldies,si chiar mi-a placut perioada aia.Apoi am inceput sa ascult minimal,tech,o perioada buna chiar eram 20/24 cu minimalul in urechi.

Ei bine acum am scapat de minimal si m-am dat pe muzica clasica.DA! Muzica clase,incepand cu Clint Mansell- Lux Aeterna continui cu de toate.Mi se zbarleste pielea cand aud viorile alea..

Ma intreb,dupa pian,violoncel si alte instrumente inducatoare de catarsis,ce urmeaza?