Daca ieri toata ziua am avut obrajii umezi din cauza ploii,seara i-am avut umezi din cauza lacrimilor.

Trebuie sa ne pregatim pentru suportarea consecintelor.

Am ras,am vorbit,am uitat,am stiut,am simtit,am iubit.

Ieri probabil,s-a terminat tot si a inceput restul.

Lulu,te rog sa ma ierti pentru mesajul de ieri si nu,nu puteam sa iti spun la telefon ca inca nu se intamplase tragedia.Am luat hotararea aia pentru ca m-am gandit ca ne va fi mai usor .Nu ti-am spus ca te iubesc pana acum,tocmai ca acum cand pun punct sa nu spui ca te-am mintit,sau am spus vorbele alea doar de dragul de a le spune.Sper sa nu intelegi gresit,e vorba ca esti prea departe de mine,si de exemplu acum,cand as fi avut mai multa nevoie de tine,nu am cum sa te iau sa fii langa mine.Iar telefonul sau internetul nu ma incalzeste prea mult.

Iti scriu aici,pentru ca nu stiu cand vom mai avea ocazia sa vorbim in timp real si pentru ca aici e locul unde pot sa-mi vars vrutele si nevrutele fara sa comenteze nimeni nimic.

Cat despre cititorii mei,stiu ca de multe ori sunteti confuzi in legatura cu multe dintre posturile mele,pai de aia am fost numita cea mai controversata bloggerita nu?

Ei bine,din pacate o sa va spun,ca nu o sa mai am cum sa dedic atat de mult timp blogului.El va ramane Blogul Chibretei,insa frecventa posturilor va fi mai mica.Dar mai bine putin si bun decat mult si prost nu?

Va pup si va iubesc,

Chibreta

“I`m very very sad si nu stiu de ce.Parca sunt nemultumita de toata viata mea,parca totul e o greseala,o mare dezamagire,Si nu stiu din ce cauza,or fi toanele mele.

Ieri,sambata,vorbeam cu Alex pe net,si nu stiu ce Doamne iarta-ma a zis ca eu m-am cam suparat.Si stii ce a zis? ” Doamneee,nu puteam sa am si eu o sambata linistita”

Chiar am devenit o persoana asa enervanta?Cu care nu se mai poate discuta deloc?Huh? Chiar in halul asta?

Si mi-aminchis telefonul si m-am uitat la televizor toata ziua.L-am lasat in pace sa aiba o dupamiaza linistita,fara mine.Si se pare ca i-a priit.

La inceputul relatiei am facut un pact..

scuze,ma sunase Alex.Asa,vorbeam despre pactul ala.Era vorba ca daca ne vom plictisi sau nu vom mai iubi cealalta persoana sa spunem si sa ne despartim.Nu sa traim in minciuna.Ma intreb daca el se va tine de promisiunea asta.

Am impresia ca nici macar in mine nu mai pot sa am incredere.E o senzatie ciudata,nu imi pot gasi persoana mea,nici scrisul nu mi-l pot gasi.Am o tendinta spre scrisul tau,spre scrisul mamei,nu stiu,nu ma gasesc.Unde sunt? Si sa-mi spui,de ce sunt asa de trista? Si care e scrisul meu?

I need a break,something fucking relaxing,sa nu mai stiu de mine.De ce nu se poate,ca daca imi tai venele,sa nu ramana cicatrice?Si ce ma omoara e ca nu pot sa beau..

Am citit mesajul abia acum,nu prea am inteles.O sa-l recitesc dar o sa-mi explici si tu ce a fost cu “pooooo u” ala de la sfarsit? De la un timp numai dastea faci,:*,<3,pup,dracu mai stie,sa nu zici ca te apuca dragostea asa brusc.

Hai ca mai vorbim,te pup.”

Expozitiune: Ziua incepe cu 9 copii treziti cu noaptea in cap,2 dintre ei oleaca mai inceti.Continuam cu braduti de ceramica pictati in rosu si auriu de maini prea mari care sa incapa in manusile chirurgicale,si clopotei asamblati de manute mici cu degete minuscule.

Intriga: Copii nu aveam chef de mers acasa asa ca ziua continua cu o plimbare in Cismigiu.

Desfasurarea actiunii: Eu si Habibi am incercat sa construim un profil psihologic al oamenilor ce treceau pe langa noi,doar dupa aspectul fizic sau expresiile fetei.

Discutii despre vata de zahar pe bat la 2,5 lei bucata si rapoarte proportionale despre pupici/oameni curiosi .

Punctul culminant: Eu si Habibi faceam pipi GRAV!! Prea multi bani nu aveam,pana in Pta Romana era mult de mers,la Mcu` de langa Cismigiu intrai la toaleta doar daca stiai codul aflat pe bonul de la casa.Ne scotocim de bani,pana la urma am gasit destui bani sa si mancam,si sa facem si pipi.

Deznodamant: Cu vezicile relaxate,Eu si Habibi am pornit fiecare spre casa lui,ca doi copii cuminti ce suntem.

The End

Azi dimineata cautam un cd cu multisession disc pe care sa pun proiectul la TIc,pentru ca nu aveam niciun blanc si eram si in criza de timp.Asa am dat peste un cd cu poze de acu 87635098657945 ani.Poze din generala,si poze cu fostii colegi..ce amintiri frumoase.

Daca tot mi-am amintit de ele,i-am aratat si lui RaPeRbOy cateva sa se amuze,si asa s-a nascut leapsa asta.

Cica sa punem o poza de cand eram noi mici.Sincera sa fiu,nu am nicio poza cu minte de cand eram mica mica,dar am una de pe la 11-12 ani cand imi facusem ziua de nastere si invitasem toata clasa la mine acasa.Imaginati-va 30 de copii intr-un apartament cu 2 camere.

Vreau sa le vad mutritele tuturor celor din blogroll si nu numai!!