Despre Chibreta

Pe langa mistocareala care o aveam la 16 ani si va spuneam ca ma cheama la telefon si m-am nascut de ziua mea, cred ca ar fi vremea sa editez ce era aici si sa fim mai seriosi.

Sunt majora, bruneta, frumoasa, femeia  ideala. Un pic depresiva, dar e doar in actul 3 scena 5. Fosta bucuresteanca, in prezent locuiesc in Grecia si nu sunt mandra de asta. Imi e dor de casa, de prieteni, de locuri de tot. Nimic nu se compara cu acasa. Si mai mereu ma intreb daca “acasa” inseamna locul unde locuiesti, sau locul de care te simti cel mai mult atasat.

Chibretica e sociabila, uneori foarte foarte orgolioasa. Ii place fotografia, medicina, calamarii si sa se bronzeze. Imi place sa fumez mult, sa aliniez rufele dupa culoare si marime cand le intind pe sarma si sunt politicoasa. Imi place sa tac si sa fac si de multe ori sunt acuzata ca sunt rece sau indiferenta, dar nu pentru ca nu imi dau interesul, ci pentru ca imi place sa ma gandesc de multe ori inainte sa fac sau sa spun ceva.

Scriu povesti aiurea in tramvai, de copii batuti in freza cu sticla de votca . Nu suport minciuna, nici banii si mai ales atunci cand cineva nu are incredere in mine. Imi place sa cred ca eu am intotdeauna dreptate. Si asa e. Imi place dragostea ( la sentiment ma refer), imi plac cartile de amor, in special cele de pe vremea lui Ceasusescu si sa zambesc. Mi-as fi dorit sa ma fi nascut in alta epoca in care se purtau rochii pompoase si se foloseau oglinzile de mana.

Scriu pentru voi a caror dispozitie o pot schimba prin ceea ce scriu, pentru placerea mea, pentru ca m-am atasat de blogul asta si pentru ca din cand in cand mintea mea naste lucruri fabuloase.(FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloşi, -oase, adj 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. ) Fapt informativ: toate povestile si unele istorisiri sunt preluate din realitate si transformate intr-un mod brutal pana la o mutilare exagerata a faptelor, personajelor si, ma rog ce mai e pe acolo.