18
Dec

Un risc asumat.

   Povestit de: Chibreta   despre : , ,

Violeta era casnica de vreo 6 ani de cand ii nascuse pe gemeni.Avusese o nastere periculoasa,era chiar sa moara din cauza sarcinii atat de dificile.Doctorul fusese pus in situatia in care trebuia sa salveze ori mama ori copii.A facut un miracol si i-a tinut in viata pe toti 3.Acum Violeta avea 2 baieti sanatosi si frumosi,erau in clasa I si erau extrem de fericiti si de incantati de noii lor colegi.

Sandu,sotul Violetei lucra pe un santier ca muncitor.Cand era mic visa sa devina arhitect insa soarta nu l-a ajutat atat de mult pe cat spera,pentru ca parintii n-au mai avut bani sa-l tina la scoala.In liceu a reusit sa se angajeze ca ucenic,ajutand la zugraveli.Asa a ajuns muncitor pe santierul unde se construia noul Mall.

Pleca de dimineata de la 5 si ajungea abia seara,mort de foame.Pe copii nu-i vedea prea des,nu reusea sa petreaca atat de mult timp cat si-ar fi dorit,sa faca un fotbal mic cu ei pe terenul din spatele blocului,sau sa-i invete sa mearga pe bicicleta.Munca il obosea mult prea mult.Trebuia sa aduca bani in casa,venea iarna,trebuiau haine groase pentru copii,factura la intretinere se marea din cauza caloriferelor,in fiecare an veneau vremuri mai grele.

Sambata era ziua in care Sandu reusea sa arate un zambet in coltul gurii.Se gandea ca o sa ajunga acasa dupa o saptamana de truda,o sa stea cu familia la masa,se va juca putin cu baietii,iar duminica o va petrece cu copii lui.

Violeta i-a facut o cafea tare fara zahar,asa cum obisnuia sa bea de 19 ani de cand incepuse safumeze si sa bea cafea.S-a barbierit s-a barbierit repede ,s-a imbracat si a ieist pe usa in graba,de data asta uitand sa-i spuna: ” Te iubesc Vili” asa cum ii spunea in fiecare dimineata cand pleca la munca.

In ziua aia Violeta i-a dus pe pusti la scoala,a dat mancarea de cartofi care se stricase in frigider (caci si Sandu si baietii se saturasera de atata mancare de cartofi) cainelui din fata blocului,apoi s-a apucat sa isi coasa o fusta modificata dintr-o rochie mai veche.La ora 13:00 si-a luat copii la de la scoala,le-a dat sa manance si apoi i-a pus sa doarma putin,caci ea mai avea putina treaba prin casa.A fauct o ciulama din niste inimi si pipote de pui si l-a asteptat pe barbat sa vina acasa.

Se facuse deja ora 18 si el nu aparuse.Probabil avea probleme pe santier.A pus cratita cu mancare in cuptor sa ramana calda si s-a asezat la televizor cu baietii in asteptarea lui Sandu.A atipit ceva timp,s-a trezit brusc auzind soneria telefonului.S-a uitat inspre ceas,era ora 23:00,baietii dormeau si ei.Sandu tot nu ajunsese.S-a dus spre telefon si a raspuns cu o voce foarte confuza.

A fost nevoie doar de cateva vorba ca Violeta sa incremeneasca.Vocea de la celelalt capat al trelefonului ii spunea sa Sandu nu mai e.S-a intamplat un accident,o macara de aproape 35 de tone se prabusise peste e,sincere regrete ii erau adresate din partea colegilor lui Sandu.A scapat telefonul din mana,a cazut cu fata in palme si a urlat cat au tinut-o plamanii,dar cu mana la gura sa nu trezeasca baietii.

A 2a zi dimineata n-a avut puterea necesara sa le spuna copiilor,ca tatal lor nu va mai putea sa joace fotbal cu ei vreodata,sau sa-i invete sa mearga pe bicicleta.Le-a spus ca taticul lor a plecat sa munceasca in alta tara,si nu a avut timp sa isi ia la revedere,caci a trebuit sa plece de urgenta.Ca sa nu-i supere pe baieti si sa-i faca sa inteleaga le-a spus ca tati o sa munceasca la casa unui mare pilot de curse.Amandoi baietii erau pasionati de masinute si le placea sa se uite la cursele de raliuri.

Violeta a plans 3 zile,pana la inmormantare,cat sa se convinga pe ea,ca e trista si ca sufera dupa moartea barbatului ei. Cand l-au bagat in pamant,avea cosciugul inchis.Macaraua il strivise atat de rau,incat cu greu ii se puteau recunoaste trasaturile fetei.Violeta a privit dupa o basma neagra de departe.A plecat imediat dupa ce i-au fost turnate placile de beton peste groapa.

Primul lucru pe care l-a facut dupa inmormantare a fost sa le aranjeze baietilor pensia de urmas,sa primeasca bursa la scoala din cauza ca erau orfani de un parinte,iar banii de pe asigurarea de viata in caz de deces a lui Sandu au fost bineveniti,a reusit in sfarsit sa-si cumpere un frigider nou in care oricum nu avea ce mancare sa bage.

This entry was posted on Tuesday, December 18th, 2007 at 10:24 pm and is filed under d`ale mele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

12 comments so far

 1 

Impressive dear! you wrote it? kissez!

ps keep on the good work!

December 18th, 2007 at 11:28 pm
 2 

Nu e singura poveste scrisa de mine

December 18th, 2007 at 11:30 pm
 3 

Îmi place, te-am felicitat pe mess şi te felicit şi aici. Aşteptăm următoarea poveste …

December 19th, 2007 at 12:02 am
 4 

trist :( ..

December 19th, 2007 at 12:11 am
 5 

Pai sa astepti ca nu pot sa le scot la comanda.

Trist,da.

December 19th, 2007 at 12:13 am
nemesis
 6 

e loc de mai bine :P… asta ca sa stii ca te mai citeste si altcineva..:)

December 19th, 2007 at 7:11 pm
 7 

Cred ca la fiecare poveste de-a mea imi spui ca se putea si mai bine.Ma simt dezamagita ca-mi spui asta.Apreciaza-ma pur si simplu,mai bine spune-mi ce greseli in idei am,sau ca ma contrazic intr-o formulare,dar nu-mi mai spune ca e loc de mai bine.Avand in vedere ca am 16 ani si sunt la un liceu cu profil mate-info eu zic ca povestile mele sunt reusite.

December 19th, 2007 at 7:15 pm
nemesis
 8 

doar pt ca vreau mai mult de la tine nu inseamna ca nu te apreciez…din contra… ar trebui sa faca sa te gandesti…nu a zis nimeni ca povestile tale nu sunt reusite… dar in schimb nu te complace cu in ideea ca esti la mate info si ca ceea ce faci e reusit pt ceea ce esti…incearca sa nu mai fi constransa de varsta ta atunci cand spui o poveste… si.. cea mai importanta idee.. SCRIE DESPRE CEEA CE IUBESTI! SCRIE DESPRE CEEA CE VREI SA SE INTAMPLE CA SI CAND S-AR FI INTAMPLAT! nu exista o lege care sa spuna ca povestile triste au mai mult succes…incearca SA SCRII CE IUBESTI! nu ceea ce vezi si crezi ca ar putea impresiona.. pana la urma nu suntem la Dansez pt tine…

December 19th, 2007 at 9:04 pm
 9 

Eu tot ma simt aiurea ca imi spui ca e loc de mai bine.Simt ca pentru tine povestile mele nu vor fi niciodata indeajuns de bune.

December 19th, 2007 at 9:36 pm
nemesis
 10 

nu copilu…:)
iti garantez ca nu e cazul…
:)
stai linistita.. scrie ce simti…
pana la urma ..asta conteaza…te pup..aveti grija de voi si ai grija de tine:)

December 19th, 2007 at 10:14 pm
Adrian
 11 

trist intr-adevar….dar ce zice colegu’ nemesis….inceark un pic de “veselie”…. respect felul negativist in care privesti lucrurile….si multi tind sa vada lucrurile asa (poate si in jurul varstei tale)…dar trebuie sa fie si ceva vesel acolo…in adancurile mintii tale…si loc de mai bine este intotdeauna, in orice (nu trebuie sa t superi k cineva iti spune asta - poate doar k persista ;) )…un lucru e adevarat…”stofa” de narator exista si “tivul” este bine inceput….ai grija unde continui cusatura….si…cu putina atentie….o sa iasa o haina perfecta….cu un NUME pe ea…. intr-un spirit de actualitate: succesuri multe…

May 16th, 2008 at 9:07 am
 12 

Eu iti multumesc pentru aprecieri si iti spun ca am incercat sa scriu si “vesel” si nu a iesit. Chestiile astea imi vin in cap si se succed una dupa alta asa intr-un mod foarte ciudat.. Nu cred ca e neaparat vorba de varsta..Eu cand scriu pornesc de la un sentiment, nu de la o experietna de viata, ca daca ar fi asa, as lua primu om de pe strada si l-as pune sa-mi povesteasca ceva ce i s-a intamplat si apoi as veni si as scrie totul aici..si eu nu fac asa.

May 16th, 2008 at 11:55 am

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment