Za. PA! Da.
Toata lumea vorbeste despre zapada. Despre bataie cu zapada, despre partie, despre ski, despre frig, despre gheata, despre opritul scolilor, despre zapada, despre alb, despre iarna. Ma oftic, ok? Eu nu vad zapada, decat de pe autostrada, dintr-un anumit loc de langa spital, unde printre dealuri se vede in departare un colt prafuit de munte.
Iarna trecuta am vazut zapada. Am mers cca 5 ore cu masina, printre munti ca sa ajung pe o partie inghetata unde nu-ti vedeai nici varful bocancului din cauza cetii. Asa ca am parasit partia, am mers un pic mai jos pe munte, dar zapada se transformase in gheata.
Ultima data cand m-am bucurat de zapada a fost in Cismigiu, langa statuia lui Eminescu, pe care il decapitasem. Apropos, eu am castigat! Care sunt sansele mai mari de moarte? Lovit in cap sau taiat la beregata?
Prima reactie la contactul cu prima zapada din viata mea a fost : <<Arrsss, frige!>> Si apoi m-am pupat in bot cu baietelul unei vecine, asta daca nu am incurcat povestile.
Nu mi-a ramas decat mirosul zapezii, a cerceilor cu centimetru, biscuiti mancati pe bloc si vopsea intinsa pe manusi.
Imi ramane in continuare sa savurez ploaia cu singuratatea si melodia ei.
| Print article |


about 6 months ago
Sa inteleg ca iarna iti faci abonament la spital?
about 6 months ago
Nu, bre. Era doar un punct de reper.
about 6 months ago
Lasa, ca vine ea vara…cu susur de nisip pe fund, cu vuietul valurilor care te leagana si-n somn, cu razele care strapung apa, cu adierea dupa ora 8, cu pareo din ala tailandez din material moale, cu baticul pe post de rochie, infasurat in o mie de feluri…ca-n 1001 de nopti. E buna ploaia, plange in locul nostru si ne face sa realizam cat de adanc ne este sufletul si cata bucurie iti pot aduce lumina si “pestetotalbastrul”.