“Te astept” ti-am zis. Imi doream sa te vad cat mai curand. Imi starnisei o curiozitate mai mare decat cea a unui copil mic in fata unui sac cu jucarii noi. Exact asa ma simteam, ca un copil mic. Sa nu fiu langa tine era ca si cum m-as fi aflat in fata unei cofetarii inchise. Si ca sa vezi ironie, in copilarie cand mergeam cu mama la cumparaturi, niciodata nu ceream ceva. Ea se ruga de mine sa-mi cumpere o ciocolata, ceva. Si daca atunci cand aveam in gand sa mananc ceva si mi se spunea “Ia si din asta” sau “mananca asta”, atunci imi pierea orice fel de chef.
Intotdeauna mi se facea pofta de ceva in momentul in care era pe terminate, nu exista sau era departe de mine.Am un noroc nenorocit sa-mi doresc lucruri sau persoane pe care nu le pot avea fizic.
Refuz ce mi se ofera, vreau ce nu pot lua.

In toate filmele de gen pe care le-am vazut, cand cineva se ducea la intalnire isi facea o mie de planuri, se gandea cum sa abordeze discutia, ce replici sa foloseasca, ce-ar putea zice cealalta persoana si tot felul de pierderi de timp care mai de care mai impresionante.
Eu nu pot asa. Ma gandeam mai demult “poimaine ma duc la intalnire, nu o sa pot dormi de emotii”. De fiecare data cand m-am gandit asa, nu s-a intamplat. Nu-mi trecea nimic prin cap, poate doar vreo melodie idioata. Stiam exact la ce ora sa plec de acasa, cu ce sa ma imbrac, cat timp voi face pe drum. Sunt o fire calma, nu ma panichez si nici nu mi-e frica de nimic.

Mi-aduc aminte la liceu, participam cu trupa de teatru la un festival. Vestiare nu aveam, timp de pregatire nu, aglomeratie, urlete si haos. venea randul nostru sa intram. Prima scena a decurs ok. Acum era proba de foc, alt decorc, alt machiaj, alte costume, timp foarte scurt. Toti alergau, isi cautau hainele, urlau dupa decor, lumini, eu mi-am gasit hainele din prima, mi-am aranjat scena imediat, eram gata. Asta m-a facut sa-mi para rau. Poate imi doream si eu sa fiu agitata, sa am trac, sa nu stiu.. Oricum am tras si o portie de ras cand s-a deschis curtina si unul din personaje nu era gata asa ca toti spectatorii l-au gasit cu pantalonii in vine si camasa pe un umar. Mi-aduc aminte ca in ziua aia cineva imi furase o bluza din culise.

Am plecat mai devreme de acasa pentru simplu fapt ca nu aveam ce sa fac. Cum am zis mai devreme, nu-mi trece nimic prin cap inainte de o intalnire. Aud aceeasi melodia talamba si atat. Am stat putin si m-am jucat cu Google. Cica mai nou, desteptii astia au descoperit apa pe luna, si probabil au gasit si protozoare acolo, purtatoare de A/H1N1. Asta einternetul, asta e lumea in care traim, voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.
Si-am plecat zic, am mers cu metroul pana la gara si de la gara am luat-o pe jos pana in parc, si in parc erau boschetari pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna.

Stateam pe bancasi nu auzeam. De fapt nu ma auzeam pe mine. Eram constiente de ce se aflain jurul meu. Un porumbel tragea dintr-un covrig, un aurolac lingand o punga de pufuleti, un ceas stricat si multa verdeata mirosind a pipi de caine pentru ca voi sunteti destepti si eu sunt nebuna. Si nimic altceva. Ma gandeam ca daca dau un tur al garii trece timpul mai repede. N-a trecut. atarnam de-o bordura si ma scurgeam precum ceasurile lui Dali, ma, si pe bune daca imi trecea ceva prin cap. Ba nu! mint! Pentru o secunda m-am gandit ca poate asteptarea trebuie sa ia sfarsit si sa ma duc la veterinar cu broasca testoasa. O saptamana si jumatate faca sa faca treaba mare deja devine ciudat.

Peste trei minute vine trenul. Moment critic in care te gandesti daca iti miroase gura sau daca nu cumva te-ai uitat gresit in calendar si ai gresit ziua. Nici la asta nu ma gandeam.
Ma rog, m-ai vazut, m-ai luat in brate si ti-a si dat borsul pe nas. Bine fac eu ca nu ma stresez. Uite ce poti pati. Arata tricoul ala pe tine scos parca din proiectele de renovari. Niste pete prelinse cumva uniform, interesant model cat timp a fost proaspat. Cand petele s-au transformat in ceva maro si scortos, era mai degraba un tricou jegos si atat. Am mers sa bem un ceai sa te linisteti, ti-am cumparat si o gogoasa si apoi am mers la mine.

Ce nu intelegeam eu era de ce iti ascundeai fata. Nu te uitai in ochii mei si nici nu ma lasai sa te privesc.
De multe ori ma comport ca un balon. Ma umflu, ma umflusi apoi in loc sa pocnesc, rasuflu incet asa pana nu ramane decat un cauciuc ridat si deloc interesant.
Imi doream mult sa te vad si din clipa in care ne-am intalnit, parca m-am linistit de tot, nu-mi mai era dor, nici interesata nu eram, nici nimic. Stiam ca erai cu mine si atat.
Am adormit uitandu-ne la El Greco. Dragut film. Asta urma sa-mi spui tu, ca eu oricum ma culcasem dupa prima pauza publicitara.

M-ai trezit cand eram la jumatatea drumului, undeva aproape de Rosiori. Nu prea aveam semnal la telefon, dar imi doream sa te aud. Mi-ai zis ca cica au descoperit apa pe luna. “Sa ma astepti” ti-am zis.