HANDICAPÁ//T ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică)

Nu am avut niciodata o prietena. O prietena cea mai buna, asa cum au unii. Sa fi fost vecine si dintr-un noroc sa fim si colege de banca, si la liceu sa fim amandoua premiante. Sa traversam bulevardul dimineata la ora 7 cu ibricul de cafea una la alta. Si sa ne sunam 20 de ani mai tarziu sa ne facem vizite.

Prima mea prietena a fost la gradinita. O chema Ancuta, avea tot timpul buzele crapate si i se vedeau toate firisoarele de sange prin pleoape. Era genul de fetita fragila, constiincioasa si saraca. La sfarsitul gradinitei a inceput sa cante la vioara. Am mai vazut-o de vreo doua ori prin clasele primare, si asta pentru ca gradinita, casa ei si scoala mea erau in aceeasi zona.

Au urmat vecinele de la etajul 4 si 6. Irina si Roxana. Ieseam afara la cate o tura de bloc , chiar am facut si o seara a fetelor. Ne-am uitat la “Singur acasa x” , mama ne-a facut mini-eclere cu ciocolata, dar toata actiunea a fost un esec, pentru ca Irina, fire curioasa, nu se uita deloc la film, ci la ce aveam eu prin biblioteca si prin camera si daca televizorul are maner sau nu. Lucrurile s-au rupt cand Roxana nu prea avea voie afara si eu ma uitam dupa baieti, pe cand Irina era un pic geloasa.

Apoi a fost Claudia. O prietenie care s-a rupt din cauza, din cauza, nici eu nu stiu. Probabil ca varsta era de vina.

Apoi a urmat ea, EA, Elena. Elena era un fel de consumator din circuitul cu beculetul pe care il invatam la fizica. Un fel de aspirator industrial. Elena, a fost aici , a fost in sufletul si in mintea mea, a fost pana cand..cum e o planeta care are forta de atractie gravitationala, si apoi face implozie, exact, a facut implozie.

Apoi a fost Luiza, care probabil ca a fost singura persoana care ma asculta in timp ce vorbeam, in sensul ca era atenta si nu se gandea la barman-ul din noaptea anterioara. Cu toate ca aveam nevoie de cinci feluri de explicatii, trei vocabulare si vreo doua nopti ca sa o fac sa inteleaga ceea ce-i spun.

Si apoi nu a mai fost nimic. Nici acum nu mai e nimic. In general vorbesc. Niciodata nu am putut spune: “am fost cu prietena mea la cumparaturi”, sau “vine prietena mea la mine sa ma ajute la lipitul bibelourilor de tavan”, orice. Nici acum.

Sunt eu handicapata sau nu stiu sa-mi fac prietene?

Vrea cineva sa fie prietena mea cea mai buna? IN EXCLUSIVITATE A MEA.