Si exact cand ma apucase febra scrisului, s-a produs intamplatul.

M-am trezit intr-o dimineata fara laptop. Adica laptopul exista, era tot acolo, dar cand l-am deschis, ce era inauntru nu mai exista. Si uite asa s-a aplicat interventia de resuscitare, nu am primit niciun raspuns, l-am trimis la clinica, nici acolo niciun raspuns, o neintelegere, o intarziere, pana la urma intimidarea chiar da rezultate.

Si dupa aproape o luna, va salut si eu,, stati, sa nu ma incurc, nu a fost Pastele sau Craciunul sau ceva ca sa bag urari si astea, nu?

Am o prietena noua, Sinuzita o cheama, e ok ma impresioneaza foarte tare, atat de tare incat imi dau lacrimile inainte sa stranut si nu dupa.

Am inceput scoala, trebuie sa va povestesc, adica nu se poate altfel, si o sa fie o ploaie asa, cam cum a fost cu postarea despre colocviul sau cum se numea reuniunea aia cu canadienii aia cretini si profa de franceza, baba aia care miroasea a naftalina, nu profa de franceza care avea poze nud pe internet.

In fine, este noapte, mi-e somn, caci mai nou ma trezesc la 6:30 AM si nu PM cum era pe vremuri, cam acum doua luni.

Daca vi se pare ca vorbesc mult, e doar impresia voastra. Incerc sa apuc sa scriu si eu inainte sa mai consum un pachet de servetele de masa, nu de nas.

Din ploioasa Grecie, va pup si va ador, ca pe niste pui de curca chior(i) — Vezi serialul din viata cu Louie cand taica-sou ii scria poezii de dragoste ma-sii si se straduia la rime

Am zis. Asta cu dedicatie lui frate-miu ingrijoratu’ si mafaldu’ care le stie pe toate.

* Multumesc doamnei profesoare de limba si literatura romana.