Nu-mi place ce vad aici. Blogul in sine. Parca nu mai sunt eu, blogul nu mai este eu. Nu-mi place ca nu am mai scris, nu-mi place ca lumea nu-mi spune sa scriu ( sunt instabila psihologic si mintal, am nevoie de cate un imbold). Nu-mi place ca nici macar vreo leapsa n-am mai avut, asa ca sa am ce sa scriu. Nu ca as fi ramas in pana de idei, acum capul meu e mai plin de porcarii ca oricare alta data. Nu-mi place ca mi s-a umplut blogul de spammuri. Askimet instalat acum de curand ( ca pana acum dadeam cu x la fiecare) a blocat peste 29.000 de spammuri. DA! Doua zeci si noua de mii. Cine ma uraste atat de tare??

Nu-mi place ca este foarte cald si ca nu am carti sa citesc. Trebuie sa le downloadez de pe cine stie ce site si pe deasupra, ceea ce este insuportabil si  intr-adevar spargator de nervi, este ca inca nu mi-am achizitionat “net”. Ca sa inelegeti: pe balconul care da spre sosea, in coltul din stanga undeva unde erau asezate gardeniile, prin o idee, de fapt doua (liniute) de semnal de la un hotspot. Bun, prind semnal pe balcon asta nu e rau, e vara e cald, faci cafeluta te duci pe balcon si citesti vre-un blog. DAR! Nu prind oricum. Semnalul exista undeva la un nivel un pic mai inalt decat cel al balustradei, eh, acum, pentru ca e doar un anumit colt si doar o anumita inaltime, trebuie sa gasesc si o anumita pozitie si anume cu cracii saltati pe balustrada si laptopul undeva pe genunchi cat mai inclinat pe partea stanga. E ok sa radeti. O sa va mai spun ca pentru un download cu o viteza modesta de 70 kb/sec e nevoie de o inalmine mult mai mare, asa incat se ia laptopul de o aripa si se ridica cat mai sus cu putinta. Decat deloc e bine si atat.

Nu-mi mai plac grecii. Deloc. Decat vreo doua  (2) persoana. Doua, nu cinci. Nu-mi place pentru ca trebuie sa fiu prefacuta, dulce, draguta in unele cazuri extraordinar de scarboasa. Nu-mi place sa citesc carti de pe monitor. cu toate cristalele lichide, e cu totul altceva sa simti o carte in mana, sa o rasfoiesti sa-i mirosi paginile. Fara wireless-ul asta pescuit la inaltimi nu le aveam nici pe cele care le citesc acum.

Nu-mi place ca sunt plecata de aproape un an si dupa luni bune de absenta, sa spunem chiar si pe Y!Mess nu ma baga nimeni in seama. Nu ca m-as fi asteptat la prea multe, dar un “bai, traiesti?” se putea. Nu conteaza, poate e mai bine asa. Un sut in cur, un pas inainte.

O alta chestie spargatoare de nervi. Sunt foarte singura, dar e buna si singuratatea asta, pentru ca pot dormi. Singuratatea e enervanta in conditiile incare ai nevoie de o persoana pe care sa te poti baza, in sensul ca, maine am nevoie sa ma duc la inspectorat si e o cucona cam a dracului acolo si mi-ar fi picat bine vreo grecoaica tare-n gura sa-mi tina partea. Nu conteaza nici asta, ma duc singurica.

Nu mi-a placut Mircea Cartarescu cu a lui creatie ” De ce iubim femeile”. Bun, am prins ideea, iubeste femeile pentru ca au sani rotunzi si pentru ca sunt frumoase si pentru ca au pasarica si nu carnacior. Le transforma in zeite, in mituri, le adora si le soarbe, le face sex si apoi trece la alta mai frumoasa. ce ti-e si cu relativitatea asta. Titlul, nici o legatura cu cartea in sine, luata ca pe o bucata intreaga. Ma asteptam sa-mi asterne teorii si aspecte din metafizica umana si alte bufnite d-astea cu tigai d-ale scriitorilor persecutati politic. Povestioarele bunicele. E un bun narator. Dar de ce iubeste femeile? Pentru ca parul pubian e matasos? Si pentru ca parul cret al blondelor e dragut? Ne-a insirat o multime frumoase, dar probabil nu le-ar spune niciodata verde-n fata unei femei. De aia iubim noi barbatii. Pentru ca sunt prostuti si au nevoie de cuvinte siropoase ca sa se spuna ca ne iubesc, mhm, n-aveti vreo bere de baut? M-ai lasati-ma!