Din lipsa de timp si de cuvinte mai elevate la ora asta ( 10:30) am sa scriu 2 posturi intr-unul singur.

Prima tema este: Niciodata sa nu spui niciodata. Ieri m-am convins ca este cat se poate de adevarata. Se intampla exact lucrurile pe care le excluzi din ecuatie. E creierul nostru ingust care ne face sa gandim asa, e moralul, nu stiu ce e, dar e sigur faptul ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata. Frate si iti da asa o palma peste fata cand se intampla exact lucrul de care stiai sigur ca nu se poate intampla. In fine, azi noapte am visat ca trageam cu pusca intr-un cuib de viermi aflat pe un perete.

A doua chestie pe care vreau sa o accentuez chiar. Sa o accentueeez.

Am 17 ani merg pe 45. Asa ma simt. Ma simt ca o femeie foarte batrana si obosita. Atat de obosita incat azi de dimineata am facut atac de panica. Am 17 ani si ma chinuiam sa imi ascund cearcanele. Ma chinuiam atat de tare incat a trebuit sa imi dau cu crema in jurul ochilor inainte de a aplica corectorul de cearcane, pentru a se mai inmuia pielea. Doamne mi-e rusine de mine. Ma simt foarte obosita, dar inca trag de mine. La naiba si cu criza asta economica, nu se putea termina inainte sa ajung eu aici?

Va spun “buna dimineata” de aici din Grecia, de unde… am uitat ideea. La naiba!